365 de povești cu și pentru gemeni

 

Totul are un rost
de CG

Seara cobora ca o plasă peste orașul obosit. Oamenii se îndreptau grăbiți spre case. Luminile se aprindeau plăpânde la ferestre.
Sosise momentul poveștilor și al întrebărilor.
– E frumoasă Luna!
– În orice există frumos, draga mea!
– Dar Luna e strălucitoare! rosti Ana.
– Și ochii tăi strălucesc când ești fericită!
– Dar Luna e curajoasă! spuse Ioanid.
– Și tu ești curajos când te urci în locuri înalte!
– Dar ei nu îi e teamă de întuneric! murmură Ana.
– Dar întunericul e foarte important pentru noi.
– Poftim? au întrebat în cor.
– Exact cum ați auzit! Unele plante înfloresc noaptea. Sunt animale care iubesc noaptea și atunci ies să caute hrană sau să se plimbe.
– Da! Liliecii, bufnitele, cucuvele! zise Ioanid.
– Plus că întunericul ne aduce somnul atât de odihnitor!
– Așadar e folositor și bun întunericul! șopti Ana.
– Da, mami!
– Dar Luna are prieteni? se auzi vocea somnoroasa a lui Ioanid.
– Desigur! Stelele, soarele și alte planete.
– Stelele luminează în întuneric! Sunt curajoase! murmură Ana.
– Și licuricii luminează! Sunt extrem de curajoși! adăugă Ioanid.
– Păi așa… toate ființele și fenomenele au un rost și toate sunt curajoase și în orice descoperim frumusețe! spuse Ana.
– Așa este! Important este să ai curajul să vezi minunile din jurul tău! Somn ușor!
Mama și-a sărutat copiii și visele si-au făcut loc printre buclele rebele.

Anul Nou

de CG

Era liniște. Prea liniște pentru un oraș efervescent în alte zile la ora 10. Se auzi un căscat prelung.
– Ce bine e să dormi!
Ioanid se trezi speriat.
– Cine ești? Ce cauți în camera mea?
– Bună și La mulți ani! Sunt Anul Nou, vesel și blând.
– Bine ai venit! Te-am primit aseară cu multe artificii, dar am adormit.
– Mulțumesc mult pentru ospitalitate! Am primit multe vise și dorințe, jocuri și zâmbete pe care sunt dator să le distribui.
– Dacă ai nevoie de ajutor sunt aici! Am o super viteză. Alerg și mă urc peste tot, rosti Ioanid.
– Am să apelez! Știu că sora ta pictează și cântă, iar tu ai aptitudini sportive. Frații mei mi-au povestit despre voi, gemenii Ana și Ioanid.
– Păi am sosit pe lume în luna Ianuarie și frații tăi ne știu de când eram purtați de mama.
– Așa este! Vreau să mă ajutați să împărțim zâmbete, poftă de viață și bucurii, chef de joacă și bunătate! rosti Anul Nou.
– Desigur! Merg să îmi servesc micul dejun, apoi batem palma.
Ana se trezise de ceva vreme. Ea este matinală. Citea o poveste când Ioanid a chemat-o la masă.
– Să bem o cacao cu lapte și apoi să ajutăm Anul Nou să împartă sentimentele și bucuriile! strigă Ioanid.
– Poftim? Cred că visezi! Fiecare primește ceea ce dăruiește. Nu primește nimeni nimic pe tavă. Totul are un preț! spuse Ana.
– Am primit sarcina de a distribui tuturor lucruri minunate! Să vedem cum sunt primite de oameni.
– Să înteleg că tu ești An darnic și voios!! rosti Ana.
– Da!
– Atunci, vrem să te ajutăm! au exclamat gemenii.
Dimineața era pe sfârșite. Un miez de zi copt și senin se anunța. Aerul mirosea a fum… păsările căutau hrană. Un copil a deschis geamul și le-a întins pumnul din care se scuturau firimituri alese. Era Ioanid.

 

Un trofeu

de CG

O dimineață friguroasă de primăvară ne-a scos cu greu de sub pătură. Ne-am întins, ne-am îmbrățișat și spre baie ne-am  urnit.

Zâmbetele ne fac diminețile frumoase și vesele. Descoperim ce bine este să ne avem unul pe celălalt.

– Mami, te iubesc! rostește Ana, care este matinală.

– Ba eu o iubesc pe mami! strigă Horia, care așa ar mai fi dormit.

– E mama mea!

– Hei! Sunt mama voastră și vă iubesc enorm.

– Bine! murmură Horia, în timp ce se îmbracă.

Zilele trecute primisem o cupă de la o fetiță cititoare fidelă. Horia a zărit-o și exclamă:

– Mama! Ai un trofeu!

– Da! Este o cupă! Am primit-o de la o fetiță care a considerat că poveștile scrise de mine merită o cupă! Sigur mă va inspira și voi scrie mai atractiv!

– Un trofeu mama! Vreau și eu.

– Veți primi și voi! Cu fiecare reușită, veți deveni mai mult și veți avea șansa de a fi premiați.

– La înot? mă întreabă Horia, care își dorește enorm să înoate.

– Desigur! Fie la un sport, fie dacă pur și simplu faci fapte bune! Poți primi un trofeu pentru cel mai bun prieten sau pentru că ai ajutat un bătrân să traverseze strada.

– Mami, te iubim!

– Și eu vă iubesc! Enorm!

– Până la Lună? mă întreabă Ana.

– Până la Lună și înapoi.

Zâmbim. Ne îmbrățișăm și ne pupăm. Coborâm fericiți scările. Ne ocupăm locurile în mașină și pornim veseli spre grădiniță.

O zi minunată, cu bucurii și reușite ne așteaptă!