Acul şi cuiul de CG

ACUL ŞI CUIUL
de CG
Un ac cu gămălie,
Subţire şi cam chel,
Şi-a luat o pălărie
Plimbându-se sigur pe el.

Un arici ţepos a întâlnit
Şi pe loc acul a amuţit.
– Sunt mândru de acele mele!,
Spuse ariciul, mişcându-şi acele.
– Eu sunt un ac elegant,
Aproape de neegalat.
Tu eşti ţepos,
Dar zău, deloc frumos.
Un cui ruginit,
Uşor plictisit,
Lauda acului a auzit.
– Nu te supăra prietene,
La ce eşti util?
De eleganţă sunt sătul.
– Ah… păi…. pot ţine
Ceva prins de mine
Dacă sunt înfipt bine de un suport.
– Dragule, şi eu am fost ca tine
Tânăr, elegant, strălucitor,
Dar ia seama la mine,
Timpul ne schimbă viaţa tuturor!
Aşadar fi bun, îngăduitor,
Nu mai râde de aricii ţepoşi,
Care sunt foarte frumoşi,
Veseli şi prietenoşi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.