Artropode

Un rac rusinos merge ritmat,
Doi pasi inainte si trei inapoi.
De pe-o frunza, din tufisul invecinat
Un paianjen tacticos, un pic cam laudaros,
Sare in fata racului,
Si-l intreaba:
– Nu-i asa ca suntem frati?
– Cum adica?
– Avem cracii articulati,
Si corpul cu chitina,
Eu port cu multa stima,
Si-o cruce sublima.
Apar pe negandite, frati si surate,
Sarcoptul raiei, capusele toate,
Cu mic, cu mare, se unesc,
Si o hora mare ei rotesc,
In cinstea artropodelor,
„Mandria” articulatiilor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.