Atunci și acum

Visurile mi se îndeplinesc! Unele mai ușor și mai rapid, altele cu răbdare, muncă și pregătire.

ATUNCI

Mi-am dorit enorm să devin mamă. Și am fost binecuvântată cu doi copii minunați. Timpul a trecut. Am avut parte de multe clipe magice, de călătorii, de amintiri dragi imortalizate în fotografii, activități, sport, plimbări mai scurte sau mai lungi. Ne-am urcat în caruselul vieții și am avut parte de transformări.

Mi-am dorit să le ofer o viață frumoasă și am visat să fiu o mamă bună, apreciată. Din păcate, simt că am pierdut teren. M-am rătăcit pe undeva. Timpul a intrat la apă și nu mai am suficient pentru a le citi seară de seară ori pentru a face diferite activități cu ei. Îi duc la sport, în parcuri, la cinematograf, la teatru, în vacanțe ( momentan în România ). Uneori mi se pare prea puțin. Atunci plusez cu a le cumpăra tot felul de prostioare, care nu le sunt de niciun folos. Apoi, trăiesc frustrări uriașe pentru că am aruncat banii, dar și pentru simpul fapt că lor nu le pasă. Li se cuvine! Li se pare normal!

ACUM

Știu că a sosit vremea să impun limite clare. Suferința nu se vindecă cu tone de jucărioare ce ajung după câteva ore la coș sau în grămada pentru donat.

Sunt foarte supărată pe mine. Sunt epuizată și simt că am greșit.

Bucuria vine din fiecare reușită a lor. Las aici certificatul lui Horia la lecțiile de engleză.

Oare ce înseamnă să fii o mamă bună?