Bancnota dăruită de Univers

Niciodată nu am bani cash în portofel. Poftesc la covrigi și la o cafea bună, cu lapte sau caramel. E jenant să plătesc sume modice folosind cardul! Așa că, îmi pun pofta în cui. Alalteieri voiam să-mi cumpăr flori. Aveam două motive: unul pentru că merit, al doilea pentru că le vindea o bătrânică ce-mi amintea de bunica. Bineînțeles că nu avea cunoscutul cititor de carduri!

Îmi promit – pentru a mia oară pe puțin – că astăzi merg la bancomat și scot bani. Slabe șanse să mă țin de promisiune! E ca o scamatorie! Mereu apare altceva din pălărie! Așa și la mine! Se ivesc tot felul de situații care mă deturnează de la drumul spre bancomat. Chiar și bancnota de 10 lei pe care o țin în portofel pentru a atrage alte bancnote sau abundența de orice fel, tot dispare periodic.

Pășesc cu încredere. Inspir aerul parfumat al primăverii. Adulmec mirosul freziilor și al zambilelor de la florăria cu geamuri curate, cu renume în orașul meu. O pală de vânt mi-a răvășit părul. Închid ochii. Mă opresc. Mă dezechilibrez. Aud foșnet fin, ca de frunze. Dar e primăvară! Ca o hârtie mototolită. Visez! Clar se întâmplă ceva cu mine! Prea multă oboseală. Prea multe griji și gânduri.

Deschid ochii și clipesc des, ca și cum aș alunga un roi de albine de pe pleoape. La vârful pantofului stâng, stă ghemotoc o bancnotă de 10 lei. Privesc atentă în jur. A cui o fi?  O ridic! O strâng în palmă! Mă arde! Clar e miracol. E un dar divin. Simt că este o răsplată pentru atenția acordată copiilor, dar și pasiunilor mele.

De unde a apărut oare? Dacă era a unui copil pentru a-și cumpăra pachețelul? Dacă era a unui bătrân care își lua medicamente? Dacă era a unui tânăr care voia să ofere un Mărțișor unei colege pe care o place? Cum să procedez? Să mă bucur de cei 10 lei? Să îi păstrez? Să îmi cumpăr flori sau o cafea și un covrig cu susan?

Tu ce ai face cu o bancnotă de 10 lei oferită de îngeri pe aripile vântului?

Știu. Te înțeleg! E dificil de luat o decizie. Sincer i-aș păstra. Mi-au fost hărăziți mie.

• Sigur nu te-ai simți vinovată? îmi șoptește Mintea.
• Ba cred că da… măcar puțin.
• Și atunci?
• … îmi întreb inima: „Dragă inimă, oare greșesc dacă păstrez bancnota de 10 lei? Sunt egoistă? Par avară? Oare îi merit? Te rog, ajută-mă să iau cea mai bună corectă decizie.”

În liniștea asurzitoare ce se lăsase în jurul meu, de parcă aș fi pătruns într-un tunel, am auzit răspunsul: „Bancnota este a ta! Un dar pentru bunătatea ta, pentru ceea ce oferi. Păstreaz-o! Bucură-te! Este o sămânță a abundenței.”

Viața este o baghetă magică, ce deschide uși spre tărâmuri binecuvântate!