BASCHEȚII BUCLUCAȘI

Toamna vine cu mofturile ei. Ploi de dimineaţa până seara, vânt rece şi
nori hidoşi, gri, care fac tot posibilul să te indispună (supere). A început
şcoala. Nu ştiu câţi dintre copii se bucură. Teme, emoţii, lecţii de învăţat.
Dar, pe de o parte e bine. Copiii se întâlnesc, glumesc, inventează jocuri şi
se ajută la teme.
Astăzi este ziua
lui Sergiu. Împlineşte 12 ani. Este un băiat brunet, cu ochi mari şi negri, ca
murele. Privirea este ageră şi emană bunătate. Pielea de culoarea cafelei cu
lapte şi catifelată, atrage priviri. Buzele frumos conturate, păstrează în
colţuri zâmbete jucăuşe. Nu le dă drumul aşa oricând, spre oricine. Trebuie
să-l atragi de partea ta, trebuie să meriţi fiecare zâmbet. Sergiu este
premiant şi sportiv de performanţă. Practică baschetul. Datorită răsfăţului,
nimeni nu-i mai intră în voie. Are impresia că totul i se cuvine.
-Hei Sergiu, La
mulţi ani! se aude vocea colegului său de bancă, Traian.
-Mulţumesc,
răspunde cu un zâmbet trist, Sergiu. V-am adus bomboane. Din cele mai bune.
-Ştiu că tu ne
răsfeţi întotdeauna. Şi să ştii că sunt mândru că îţi sunt prieten, spuse
Traian şi-l bătu uşor pe umăr.
Peste câteva clipe
au intrat în clasă. Colegii strigă in cor:
-La mulţti ani,
Sergiu! Sa fii sănătos şi să câştigi cât mai multe cupe la baschet. Noi îţi
facem galerie.
-Muţumesc, dragi
colegi. V-au adus bomboane colorate, vesele şi inteligente. Ha ha ha.
Toţi colegii au
început să râdă. Au servit bomboane şi l-au îmbrăţişat.
-Ce cadouri ai
primit de ziua ta? întreabă o colegă cârlionţată.
-Eee… nimic
interesant. O minge de baschet şi un trening.
-Foarte frumos. De
ce eşti trist? intervine o altă fată.-Nu ştiu. Nimic nu mă mai mulţumeşte.
-Hei. Stai să vezi
ce ţi-am pregătit noi. Ta-naaa. O pereche de bascheţi buclucaşi. Traian îi dă
cutia ce conţine cadoul anunţat.
-Ooo… Vă mulţumesc.
Chiar îmi doream aşa ceva. Am să vă anunţ cât de buclucaşi sunt, spuse Sergiu.
-Daa… să înscrii
cât mai multe puncte cu ei.
-Să te înalţe cât
mai aproape de coş.
-Să barezi cât mai
multe încercări ale adversarilor.
Colegii strigau
care mai de care câte o încurajare pentru folosirea „bascheţilor buclucaşi”.
*
Profesorii au
intrat la clasă. L-au felicitat pe Sergiu şi i-au urat ca visele să i se
împlinească. Orele de şcoală s-au scurs pe negândite. Una peste alta, a fost o
zi frumoasă. A realizat că are colegi minunaţi, care îl susţin şi îl apreciază.
Ajuns acasă, Sergiu
se gândeşte la dorinţele sale şi la bascheţii buclucaşi. Zâmbeşte şi îşi spune:
„Dacă bascheţii ar
fi într-adevăr buclucaşi, aş vrea să călătoresc la Polul Nord, să joc baschet la
o echipă profesionistă din S.U.A şi să clădesc propria sală de sport. Ee, dar
nu are cum să fie aşa. Au glumit. Nu trebuie să visez.”
Sergiu s-a încălţat
cu bascheţii şi a început să-şi facă temele.
Dintr-o dată, aerul
din cameră s-a răcit. Rotocoale de vânt se joacă la franjurii de la perdea.
Fulgi de nea ating pleoapele lui Sergiu. Îşi strânge braţele în jurul corpului
şi spune încet:
-Ce se întâmplă?
Este de abia toamnă. Suntem în luna octombrie.
Din mulţimea
fulgilor de zăpadă, apare o zână care-i şopteşte:
-Sunt Zâna Fulgilor
Buclucaşi. Am venit să te iau în călătorie spre Polul Nord.
Nici nu a terminat
de spus aceste cuvinte, şi Sergiu porneşte printr-un tunel ordonat cu ţurţuri
de gheaţă, mai mici şi mai mari, de diferite forme.
-Oauuu… nu am văzut
niciodată ţurţuri atât de frumoşi. Sunt unici, spuse impresionat Sergiu.
-Da, sunt unici.
Este tunelul Ţurţurilor. Este ca un tobogan spre Polul Nord sau Ţara
Îngheţului, îi răspunde blând zâna.
În călătoria lor
prin tunel, li s-au alăturat fulgi de nea, care au dansat şi i-au mângâiat.
Sergiu se gâdilă, dar se amuză la maxim. Îi place această aventură. O tumbă şi
încă una. Zâna Fulgilor Buclucaşi îl prinde de mijloc, îl ridică şi peste
câteva secunde coboară pe o bucată de gheţar.
Băiatul cu bascheţi
buclucaşi priveşte atent în jur. În zare se vede un castel de gheaţă,
impunător. Este înconjurat de mii de căsuţe albe, albastre şi argintii.
Adevărate bijuterii săpate în gheaţă. La ferestre se zăresc chipurile unor
pitici.
-Aceştia sunt
locuitorii Ţării Îngheţului, îi explică Zâna. Sunt pitici de gheaţă, dar au
suflet cald. Sunt iubitori şi foarte harnici, precum şi talentaţi.
În clipa următoare,
de la ferestre, piticii îi fac semne cu mâna şi-i trimit cele mai sincere
zâmbete văzute vreodată.
Sergiu continuă să
privească lumea de gheaţă. Pe un gheţar alăturat, se jucau pinguini şi urşii
polari.
-Ce frumoşi sunt?
Îi pot vedea mai de aproape?
-Sigur că da, se
auzi o voce veselă. Un pitic i-a adus o sanie şi îi face semn să se aşeze. Ne
vom deplasa spre ei imediat. Le-am povestit că vei veni.
-Cum aşa? întrebă
Sergiu.
-Noi suntem pitici
spiriduşi. Auzim când oamenii îşi doresc să ne viziteze şi le îndeplinim
dorinţele. Rapid şi fără să plătească.
-Adevărul este că e
un loc de basm. Nici în cărţi nu am văzut atâta frumuseţe.
-Ştim să ne
gopodărim. Fiecare pitic spiriduş are o sarcină bine cunoscută, pe care o
îndeplineşte fără cusur.
-Am ajuns!
Salutare, zice Sergiu pinguinilor.
Aceştia vin
bucuroşi spre el, îl bat cu aripile pe umăr, apoi îl îmbrăţişează. Pinguinii se
aşează într-un şir indian şi dansează dansul pinguinilor. Baiatul cu bascheţii
buclucaşi nu simte frigul. Râde cu poftă. Urşii bat din labe şi fac tumbe. Ce
distracţie!
-Avem o rugăminte
la tine, spuse piticul spiriduş. Să ne faci o demonstraţie de baschet cu o
minge de gheaţă.
-Bineînţeles! Cu
mare drag!
Sergiu a luat
mingea – o piatră preţioasă – şi se îndreaptă spre coş. Bate de trei ori
mingea, se înalţă şi aruncă. Mingea se roteşte şi aterizează exact pe centrul
coşului. Pinguinii, urşii şi piticii spiriduşi de pe celălalt gheţar aplaudă şi
strigă:
-Bravooo! Bis!
Bravooo.
-Acum realizez că
bascheţii sunt buclucaşi. Nu am sărit niciodată atât de sus ca acum.
-Ha ha ha. Dar de
faptul că ai ajuns în Ţara Îngheţului ce spui? se amuză piticul spiriduş.
-A sosit timpul să
plecăm. Mai am să îţi arăt şi alte locuri minunate, spuse Zâna care s-a
apropiat uşor de Sergiu.
-Mi-a părut bine să
vă cunosc. Am să-mi amintesc cu plăcere de aceste clipe minunate. La revedere!
şopti micul baschetbalist, cu lacrimile sclipindu-i în colţurile ochilor negri.
Sergiu şi Zâna
Fulgilor Buclucaşi au pornit călătoria de-a lungul tunelului de ţurţuri. Un alt
spectacol al fulgilor i-a fost dat baiatului cu bascheţii buclucaşi să vadă.
Fulgii de nea ating cu măiestrie ţurţurii şi aceştia scot sunete miraculaose.
Nici un mare compozitor nu a reuşit să pună pe portativ asemenea sunete.
Zâna îl prinse pe
băiat de talie şi după cîteva secunde au aterizat într-o sală de baschet.
Ultimul rând.
-Ţi-am îndeplinit
şi a doua dorinţă. Vei juca alături de baschetbalişti celebri. Hai, du-te, îl
încurajează Zâna, arătându-i spre terenul de joc.
Sergiu se îndreaptă
încet, spre banca de rezerve.  Se aşează
timid, şi aşteaptă. Antrenorul se uită spre el. Observă că poartă echipament de
baschet, fluieră şi îl împinge spre teren.
Jucătorii îl
primesc cu apaluze. Îi pasează mingea. Băiatul cu bascheţi buclucaşi bate minge
şi marchează un coş de la mijlocul terenului. Toţi îl privesc uimiţi. Jocul
capătă interes. Sergiu parcă zboară. Marchează punct după punct. Toată lumea
este în culmea fericirii. Se aude fluierul de final de meci. Jucătorii îl
ridică pe Sergiu pe umeri. Se fac fotografii. Este un meci al secolului.
Băiatul cu bascheţi adună autografe. Este cel mai fericit în aceste clipe.
Zâna vine şi-l ia
de braţ.
-Trebuie să plecăm,
se scuză în faţă celor din teren.
-Ne-a făcut plăcere
să jucăm cu tine. Eşti foarte bun. Continuă.
-Mulţumesc,
răspunde Sergiu şi se îndepărtează.
-Acum, urmează
călătoria finală. Vom merge în Ţara Timpului.
Nici nu a terminat
bine de spus, şi au pornit prin tunelul Ţurţurilor. Fulgii îi mângâie faţa şi-l
fac să zâmbească. Ţurţurii scot sunete cristaline, ce îi fac bine lui Sergiu.
Îl fac puternic, optimist şi încrezător.
Ca de fiecare dată,
Zâna îl prinde de braţ, fac o tumbă şi ajung.
-Oauuu, exclamă
impresionat Sergiu. Dar ce este aceasta?
– Este sala de
sport care va fi a ta peste 20 de ani. asta se va întâmpla doar dacă munceşti
mult şi înveţi foarte bine. Dacă eşti sportiv nu înseamnă că trebuie să îţi
neglijezi şccoala, spuse Zâna.
-Promit că mă voi
ţine serios de şcoală.
Sala este minunată.
Spaţioasă, bine luminată, cu mobilier de ultimă generaţie. Copiii se joacă pe
echipe. Este o sală polivalentă. Se practică diferite sporturi.
-Şi asta va fi a
mea? întreabă Sergiu.
-Da. O vei dobândi
prin multă muncă. Să nu uiţi asta. E timpul să plecăm, spuse zâna.
Au pornit prin
tunelul Ţurţurilor. Fulgii dansează şi îi fac semne de rămas bun lui Sergiu.
Ţurţurii se înclină când băiatul trece pe lângă ei. Zâna îl îmbrăţişează strâns
pe băaitul cu bascheţi buclucaşi.
-Să fii bun Sergiu.
Să îţi iubeşti părinţii şi să-i apreciezi pentru efortul lor de a-ţi oferi ce
este mai bun. Mult succes.
Zâna Fulgilor
Buclucaşi a dispărut ca un fum.
*
Camera lui Sergiu.
Perdeaua fâlfâie uşor. Este frig.
Băiatul îşi aduce
braţele în jurul corpului. Se trezeşte.
-Am visat! Un
asemenea vis nu am mai avut de mult.
*
Nu uitaţi: visele
se pot îndeplini. Trebuie doar disciplină, voinţă şi multă muncă.

Fie ca toate visele
să vi se îndeplinească, dragi copii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.