Bo si Tooty

„Tigrii sunt animale puternice, care îşi iubesc foarte mult puii. Blana lor este scurtă şi are dungi negre. Coada este lungă, lăsată un pic în jos. Unii tigrii sunt răi, alţii sunt buni. Puii sunt învăţaţi să meargă şi să vâneze, fiind ocrotiţi de mamele lor. Unul din cei mai simpatici pui de tigru este Tooty . Este blând, şi mai tot timpul vesel. În plus, îi place să ajute pe toată lumea. Aşa s-a întâmplat şi când, micuţul Bo, un pui de maimuţă, se rătacise. – Vreau un miracol, vreau o minune, striga din toate puterile Bo. – Dar ce ai păţit? Te pot ajuta cu ceva?, spuse Tooty. – M-am bălăcit cu prietenii mei şi m-am pierdut de mama. Cred că îşi face griji din cauza mea. Iar eu nu ştiu unde locuiesc. Tigrul, scărpinându-se încet după urechi, încerca să găsească o soluţie. – Mi-a venit o idee, exclamă dintr-o dată, atât de tare încât Bo s-a oprit din plâns imediat. Scriem un mesaj pe această frunză de bostan sălbatic, şi îi dăm drumul pe râu. Sigur cineva din familia ta îl va citi. – Da, este o idee bună. Măcar încercăm, şopti printre suspine micuţul pui de maimuţă. Şi… ce să scriem? – Păi, să ne gândim cum formulăm. „Atenţiune, atenţiune. Micuţul Bo s-a rătăcit, dar este teafăr. Nu vă îngrijoraţi. Îl găsiţi în casa tigrului Tooty”. – Da, sună bine. Frunza de bostan a fost aşezată pe suprafaţa strălucitoare a râului, în care se oglindeau chipurilor celor doi prieteni. – Nu-ţi face griji. Va fi bine, ai să vezi, grăi Tooty, mângâindu-l uşor pe Bo. Acum, ce-ai spune de o masă gustoasă? – Ţi-aş fi recunoscător, răspunse Bo. Accept invitaţia cu mare bucurie. De la atâta plâns mi s-a făcut tare foame. – Să mergem atunci. Pentru ca drumul să ni se pară mai scurt, ce-ai zice dacă am cânta ceva? – Da, să cântăm, să cântăm. În liniştea pădurii, se auzeau două voci zglobii. „Un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen. Şi pentru că, pânza nu s-a rupt, a mai venit un elefant. Doi…. Doi elefanţi…” Când au ajuns la locuinţa tigrului, masa era deja pregătită de mama lui Tooty. – Ce este cu tine? Unde ai întârziat până acum? El este de vină? întrebă mama supărată. – Îţi povestesc imediat mama. El este Bo. S-a rătăcit şi am fost nevoit să-l ajut să fie găsit. I-au povestit despre soluţia pe care au pus-o în aplicare. Au mâncat, apoi Tooty i-a arătat albumul cu fotografii şi colecţia lui de seminţe adusă de prietenele lui păsări din ţările prin care au călătorit. – Bo eşti teafăr? se auzi vocea speriată a mamei maimuţă. – Da, mama. Prietenul Tooty m-a salvat. – Mulţumesc. Nu am cuvinte să îmi exprim recunoştinţa. Eram speriată. Credeam că mi-am pierdut puiul pentru totdeauna. Prietenul la nevoie se cunoaşte. Această întâmplare este doar una din multele fapte bune realizate de tigrişorul Tooty.”