Bucuria de a merge în școli

De fiecare dată când intru într-o școală, simt că mă întorc acasă.
Acolo, printre bănci, voci și emoții, se naște mereu ceva nou — curiozitatea, visul, dorința de a spune povești.

În ultimele săptămâni am avut bucuria de a susține ateliere de scriere creativă cu elevii. Copiii au fost minunați. Curioși. Spontani. Uneori timizi, alteori plini de energie, dar mereu sinceri.
Când le-am spus că scrisul e o formă de joacă și de libertate, li s-au luminat ochii.

Unii citesc deja. Au repere, au imaginație, au dorința de a spune ceva lumii.
Alții par mai reținuți — poate pentru că trăim într-un timp în care ecranele și jocurile au înlocuit o parte din miracolul poveștilor.
Dar chiar și așa, în fiecare copil există o scânteie.
Uneori ascunsă, alteori aproape stinsă, dar acolo — așteptând doar un cuvânt, o întrebare, o încurajare ca să se aprindă.

Scrierea creativă nu e doar despre cuvinte.
E despre descoperirea propriei voci. Despre încredere. Despre curajul de a visa fără frică de greșeli.
Când un copil îndrăznește să-și imagineze o lume, el învață să și-o construiască.

Am plecat din fiecare școală cu inima plină.
Cu zâmbete, foi colorate de povești, idei care sclipesc.
Copiii m-au învățat, din nou, că scrisul poate fi o punte între oameni și generații.
Și că, indiferent cât de mult se schimbă lumea, dorința de a povesti rămâne aceeași — o nevoie adâncă, omenească, de a fi auzit și înțeles.

De aceea, voi merge mereu cu bucurie în școli.
Pentru că acolo se află începutul tuturor poveștilor.
Și pentru că fiecare copil care scrie astăzi câteva rânduri sincere poate deveni mâine un adult care nu-și uită sufletul.