Bufniţa de Claudia Groza

Bufniţa


de Claudia Groza


Noaptea cobora
peste sat. Stelele licăreau pe pânza albastră a cerului. Luminile se aprindeau
în case. Oamenii se pregătsc de odihnă.


În pădurea
ce împrejmuia satul, animalele îşi predau ştafetele.


–        
Doamna Bufniţă Blu,
îţi urez un serviciu uşor, spuse în  zbor
mierla.


–        
Mulţumesc, prietenă
dragă.


Bufniţa este
o pasăre impresionantă. Penajul său este maro. Are aripile lungi şi puternice.
Poate zbura până la15 km de la cuib.


–        
Ajutoooor…. mă
doare, se auizi în apropiere.


Pentru cine nu ştie, bufniţa este „doctorul pădurii”.


–        
Ce s-a întâmplat?
Bufniţa Blu zburând fără zgomot la locul accidentului.


Un iepure
rănit la ureche fusese adus pentru îngrijiri. Bufniţa şi-a adus trusa de prim
ajutor.


– Mi-e friicăăă… bâigui
iepurele, cunoscut (faimos) pentru teama lui permanentă.


–        
Promit să nu te
doară.


Bufniţa Blu
i-a şters rana cu sevă de aloe. I-a pansat urechea cu ciocul şi cu ajutorul
aripilor, apoi i-a lipit un plasture.


–        
Mă simt mai bine.
Îţi mulţumesc mult.


–        
Doamna Bufniţă Blu,
te rog, ajută-mă! Prietenul meu vulturul Lou este rănit. Se află pe acel pisc
(vârf), spuse repede, aproape fără suflare şoimul pluşuv Ale, arătând cu aripa
spre muntele ce se zărea în depărtare.


–        
Să ne grăbim
atunci, răspunse doctorul pădurii.


Cele două păsări au efectuat un zbor lung.


–        
Priveşte acea
luminiţă albastră! Strigă bufniţa. De la ce o fi, oare?


–        
Cred că glumeşti.
Păsările nu văd colorat.


–        
Scuze. Noi, bufniţele suntem păsări care deosebim
(distingem) culoarea albastră.


–        
Sper că nu am ajuns
prea târziu.


Vulturul Lou
era grav rănit. Nu putea povesti ce a păţit. Rana era adâncă.


Pasărea
doctor a curăţat cu multă grijă rana. Pansamentul îmbibat în soluţie de mentol,
obţinut cu multă grijă din plantele de mentă (izmă), l-a readus pe vultur la
viaţă. A tresărit amorţit.


–        
Nu am crezut că voi
fi salvat. Vă sunt recunoscător, prieteni!


Prietenul la nevoie se cunoaşte”. Natura
este atât de darnică! Totul se află în mâinile noastre. Să o protejăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.