Bufniţa – de Claudia Groza

Noaptea cobora
peste sat. Stelele licăreau pepânza albastră a cerului. Luminile se aprindeau
în case. Oamenii se pregătsc de odihnă.


În pădurea
ce împrejmuia satul, animalele îşi predau ştafetele.


–         
Doamna Bufniţă Blu,
îţi urez un servici uşor, spuse în  zbor
mierla.


–         
Mulţumesc, prietenă
dragă.


Bufniţa este
o pasăre impresionantă. Penajul său este maro. Are aripile lungi şi puternice.
Poate zbura până la15 km de la cuib.


–         
Ajutoooor…. mă
doare, se auizi în apropiere.


Pentru cine nu ştie, bufniţa este „doctorul pădurii”.


–         
Ce s-a întâmplat?
Bufniţa Blu zburând fără zgomot la locul accidentului.


Un iepure rănit la ureche fusese adus pentru îngrijiri.
Bufniţa şi-a adus trusa de prim ajutor.


–         
Mi-e friicăăă…
bâigui iepurele, cunoscut (faimos) pentru teama lui permanentă.


–         
Promit să nu te
doară.


Bufniţa Blu
i-a şters rana cu sevă de aloe. I-a pansat urechea cu ciocul şi cu ajutorul
aripilor, i-a lipit un plasture.


–         
Mă simt mai bine.
Îţi mulţumesc mult.


–         
Doamna Bufniţă Blu,
te rog, ajută-mă! Prietenul meu vulturul Lou este rănit. Se află pe acel pis
(vârf), spuse repede, aproape fără suflare şoimul pluşuv Ale, arătând cu aripa
spre muntele ce se zărea în depărtare.


–         
Să ne grăbim
atunci, răspunse doctorul pădurii.


Cele două păsări au efectuat un zbor lung.


–         
Priveşte acea
luminiţă albastră! Strigă bufniţa. De la ce o fi, oare?


–         
Cred că glumeşti.
Păsările nu văd colorat.


–         
Scuze. Noi, bufniţele suntem păsări care deosebim
(distingem) culoarea albastră.


–         
Sper că nu am ajuns
prea târziu.


Vulturul Lou
era grav rănit. Nu putea povesti ce a păţit. Rana era adâncă.


Pasărea
doctor a curăţat cu multă grijă rana. Pansamentul îmbibat în soluţie de mentol,
obţinute cu multă grijă de la plantele de mentă (izmă), l-a readus pe vultur la
viaţă. A tresărit amorţit.


–         
Nu am crezut că voi
fi salvat. Vă sunt recunoscător, prieteni!


„Prietenul
la nevoie se cunoaşte”. Natura este atât de darnică! Totul se află în mâinile
noastre. Să o protejăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.