BUNICUL ȘI MAGIA NOPȚII – POVESTE SCRISĂ CU DRAG DE CLAUDIA GROZA

„Copilăria este inima tuturor vârstelor.” – Lucian Blaga
„Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs.” – Costel Zăgan
Dacă ai bunici e ca și cum ai zbura cu parapanta. Dacă bunicii au devenit stele, e ca și cum toți supereroii merg de mână cu tine.
Cu aripi de lumini și praf de stele ești protejată seară de seară, Evelyn!
Din cerul înstelat, cu bucurii asortat, în fiecare noapte un bunic blând își veghează nepoata, zâna lui cea dragă.
Norii își luaseră cele mai ciudate forme și se jucau pe cerul de o culoare roșiatică.
Natura are un farmec special, magic, colorat, viu. Plantele au nevoie de apă, de soare și de dragoste pentru a crește. Vântul, cu mângâierile sale, scutură praful și picăturile grele de ploaie. Este ca și cum ne-am șterge cu un prosop moale și parfumat. Mireasma florilor îmbie simțurile, asemenea unei îmbrățișări de bunic, cu mirosul specific de bunătate și de dragoste.
Evelyn, o fetiță de numai 4 ani, mergea îngândurată. Nici nu observase mușuroiul de furnici de la vârful pantofilor.
– Nu ne călca! Te implorăm!
– Ce se aude? Pare de departe sunetul!
Un nor cenușiu, în formă de înger, a coborât atât de aproape de fetiță, încât ea și-a îndreptat privirea spre pantofi.
Atunci a zărit furnicile și s-a aplecat.
– Ce faceți aici? Căutați pe cineva?
– Scumpo, da! Ne-am pierdut un frate. Credem că s-a rătăcit. Îl așteptăm de câteva zile. L-am căutat peste tot! În zadar
– Off! Și bunicul meu a dispărut. Dar îl aștept cu dor! rosti Evelyn.
– Copilă dragă, fiecare ființă obosește foarte mult și are nevoie de pauză. Atunci se transformă în stea sau înger sau floare sau pasăre. Depinde!
– Crezi că bunicul meu s-a transformat?
– Cu siguranță!
– Bunicul meu a fost un fotbalist celebru. Iubea sportul și mă adora. Eram zâna lui și uneori interpreta lupul din povești. De fiecare dată eram salvată de Nona, bunica mea. El își dorea să fac tenis, să devin o sportivă cunoscută! Voia să am succes!
– Tenis! Un sport atât de elegant! Sunt sigură că vei reuși și vei cunoaște succesul în lume!
– Sper să ne mai întâlnim și să povestim! murmură Evelyn.
Când soarele se rostogolea spre casa lui, Orizontul, micuța Evelyn a fost vizitată de Dorul pentru bunicul ei.
– Ce este Dorul? întrebă o jucărie de pluș.
– Este nevoia de a vorbi, de a te juca cu cineva care te înțelege!
– Am înțeles! Dar sigur este o soluție pentru a stăpâni dorul. Hai să ne gândim! Privește spre cer! Observi steaua aceea? Strălucește atât de puternic! Pare că vine spre noi.
– Așa este! Bunicul tău a devenit o stea! Pentru că a fost un om bun, puternic, curajos, Zâna Vieții l-a transformat într-o stea nobilă! Astfel, te poate vizita în fiecare noapte! Somn ușor, Evelyn! șopti Luna, acoperind micuța cu o pătură moale.
O muzică lină și foarte plăcută s-a auzit în cameră. Micuța Evelyn dormea.
„Te iubesc enorm, zâna mea. Am devenit o stea pentru a fi cu tine mereu. Vreau să îți fiu alături toată viața. Îmi doresc să te încurajez să faci întotdeauna cu pasiune ceea ce faci, să îți urmezi visurile și să fii bună. Să fii ambițioasă și perseverentă, deoarece acestea sunt calitățile unui sportiv de succes. Cărțile să îți fie prieteni de nădejde. Între paginile cărților poți descoperi răspunsuri la cele mai ascunse întrebări și probleme ale inimii.
Să privești în jurul tău și să asculți muzica vântului și cântecele păsărilor, să te bucuri de mângâierea razelor zglobii ale soarelui, de fiecare picătură de ploaie ce îți atinge pielea, de fiecare fluture care zboară în jurul unei flori, de fiecare albină și furnică de la care poți învăța dragostea pentru familie și hărnicia. Să nu temi! Îndrăznește să pășești spre locuri de poveste și să îți asculți mereu inima.
Te îmbrățișez și te privesc în fiecare noapte. Îți trimit cele mai frumoase și mai colorate vise. Iar ziua, sunt în fiecare rază de soare, în fiecare petală, ăn fiecare umbră de-a ta. Sunt cu tine, zâna mea în fiecare clipă! Știi de ce? Pentru că am lăsat amintirile noastre să locuiască în inima ta. Ești minunată și te îmbrățișez cu bucuria mării care își cuprinde nisipul iar și iar, cu dor, fără a se plictisi vreodată.”
Bunicul Ilie