Calatoria cuvintelor – de Claudia Groza

Aerul
proaspăt, cu miros de flori de tei, pătrunde pe fereastra camerei. Cărţile frumos
aşezate pe rafturile bibliotecii se bucură de razele vesele ale soarelui.
– Hei, când
ai ajuns tu aici? grăi o carte groasă, cu coperţi tocite (măcinate).
– Bună
dimineaţa. Aseară, am fost lecturată (citită) până la final şi apoi mi-am
primit locul în bibliotecă.
– Miroşi
încă a tuş. Eşti o carte tânără. Cum se mai scrie azi o carte?
– Da, sunt o
carte tânără. Acum o lună am ieşit din tipografie. Mi-a plăcut aventura…
– Te rog,
povesteşte-mi, şopti cartea cu pagini îngălbenite de timp.
– Păi… mii
de litere pornesc în zbor până întâlnesc un scriitor, de care sunt atrase ca un
magnet. Acesta le răsfaţă, le mângâie şi le ordonează în cuvinte, apoi în propoziţii.
Duhul Cărţii suflă peste poveste şi personajele îşi încep activitatea.
Scriitorul, duce manuscrisul la  o
editură, unde este preluată de un redactor.
Redactorul este omul ce priveşte,
Răsfoieşte şi citeşte o poveste.
De personaje de se-ndrăgosteşte
Sau acţiunea o-ndrăgeşte,
Manuscrisul aventura şi-o trăieşte.
„Gata… am
hotărât. Această poveste va fi publicată” se aude vocea fermă a redactorului.
Cineva o va corecta, după care este înmânată unui om talentat la desen, care
creionează personajele, astfel încât povestea poate fi înţeleasă foarte uşor.
Când toate acestea sunt finalizate, un tehnoredactare scrie povestea la
calculator.
          – Nu la maşina de scris? Ciudat… murmură cartea bătrână.
          – Nu. Acum totul este mai uşor.
Tastele coboară, se ridică.
Literele apar pe monitor.
Personajele dau replică după replică.
Povestea prinde sonor.
          – Când povestea este finalizată, porneşte spre tipografie.
Aici mulţi oameni muncesc pentru a scoate fiecare pagină. La final, filele sunt
lipite, bandajate şi puse între coperţi.
          – Eu am fost o carte valoroasă şi am fost editată
(tipărită) într-un număr mic de exemplare, zise cartea cea groasă şi veche.
          – Eu am mulţi fraţi şi surori. Cred că 50.000. Am fost
împachetate în cutii şi am plecat spre librării, biblioteci şcolare şi
biblioteci publice.
          – Tu cum ai ajuns aici?
          – Stăteam liniştită pe un raft dintr-o librărie nouă,
frumoasă, lumnioasă, când haţ, am fost luată şi răsfoită de un băieţel drăguţ,
pasionat de lectură şi lumea cărţilor.
Tata, te rog frumos să îmi cumperi această carte. Este interesantă, iar
personajele sunt animale din diferite zone geografice
”, a fost rugămintea
micuţului.
Sigur ţi-o cumpăr pentru că ştiu că iubeşti cărţile şi le îngrijeşti”,
îi răspunse tatăl.
– Da, este
fiul stăpânului meu. Într-adevăr, ne vizitează zilnic şi are grijă de noi. Bine
ai venit pe rafturile bibliotecii, tânără enciclopedie despre animale.
– Bine te-am
găsit, carte înţeleaptă de istorie.
*
Pe
bibliotecă era un afiş, pe care era reprezentat un zid format din cărţi.
Mesajul scris dedesubt: „Dragi copii, iubiţi cărţile şi îngrijiţi-le ca pe
animalele voastre de companie. Cărţile vă transformă în oameni mari, frumoşi,
isteţi şi curajoşi”.
Dragi copii, Ţara Cărţilor vizitaţi.
Eroii iubesc micuţii care citesc
Zânele, fetiţele isteţe ocrotesc.
Iubiţi-ne, nu ne uitaţi (abandonaţi).

2 thoughts on “Calatoria cuvintelor – de Claudia Groza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.