Când răul pândește deasupra Pământului

De câteva zile se instalase mândra primăvară. Își adusese cu ea alai de flori, fluturi și păsări fericite, care ciripeau de zori. A fost o luptă grea între iarna care nu se voia dusă și diafana primăvară.

Mărțișor a adus bucurie din plin. Ghiocei și brândușe au înseninat zilele îngândurate de griji, de alergături și de găsit soluții pentru mame, bunici și femei dragi (educatoare, învățătoare, bone, vecine). Le privea trist! Se gândea cum le poate aduce un strop de timp și de fericire.

Anul începuse cu multe gripe. Poate prea multe.

Mama lor era senină. Începuse anul cu proiecte frumoase. Rezolva probleme de biologie pentru copiii mai mari, care urmau să dea un examen foarte important. Petrecea timp cu ei. Seara era a lor. Baie cu spumă, experimente de salvamar în cadă și povești inventate, umpleau cu folos timpul petrecut împreună.

Știri rele au tot început să apară la televizor. Un virus rău, ca un zmeu cu șapte capete ieșise din laboratoare să distrugă lumea.

– De ce atacă acest virus puternic? L-a supărat cineva? întrebă Ana.

– Draga mea, un virus este foarte viclean. Este tot timpul protejat de o haină groasă, care este peticită și organismele nu îl pot recunoaște. El pătrunde în corpul animalelor și al oamenilor unde se hrănește. După ce se satură, se multiplică în mii de exemplare și îmbolnăvește oamenii.

– Dar te ce s-a împrăștiat în toată lumea? Nu îmi place că au fost închise grădinițele și școlile mami! spuse Horia.

– Și să stăm închiși în case, când soarele strălucește și bicicletele așteaptă să le scoatem la plimbări lungi pe alei! rosti Ana.

– Vă înțeleg! Dar este foarte important să stăm în casă. Dacă virusul nu vede pe nimeni pe străzi, se va considera învingător. Iar mândria și răutatea îl vor ucide.

– Plus că, nici nu va mai avea pe cine să sece de hrană! șopti Horia.

– Da! Ești foarte isteț. Ai înțeles perfect!

– Cât vom sta în casă? se văicări Ana. Îmi place să citesc, să stăm împreună – deși tu ești foarte ocupată mama.

– Ai dreptate! Acum, în aceste momente de izolare, este nevoie să mă ocup și de elevii mei. Este necesar să îi învăț în continuare despre plante, corpul uman, cum să prevenim îmbolnăvirea. Vreau să le fiu alături. Au nevoie de încurajări și de idei pentru a învăța cu bucurie biologia.

– Le vom spune noi să fie atenți, să învețe, ca apoi să te joci cu noi! zise Horia.

Mama lor zâmbea. Știa că le fura de fapt din timpul lor. Când erau la grădiniță, aveau activități, socializau și erau îngrijiți până îi lua mama lor. Acum, erau nevoiți să stea singuri până termina mama lor de predat online. Și parcă nu se mai terminau lecțiile. Dura mai mult decât în zilele normale, când mergea la școală.

– Dar ce vor face toți oamenii în case? Nu se vor plictisi? Nu vor fi nervoși?  întrebă Ana.

– Ba da. Sunt sigură că se vor întrista, vor deveni nervoși, speriați. Însă, când suntem forțați să facem anumite lucruri, cel mai bine este să respirăm adânc, să ne liniștim, să acceptăm și să căutăm partea bună din ceea ce se întâmplă. E important să stîm tăcuți și să ne gândim la faptele noastre.

– Adică dacă am dat jucării și mâncare copiilor care nu au? murmură Ana.

– Da. Și asta, dar și dacă spunem mulțumesc pentru ce avem, pentru fiecare călătorie, pentru fiecare om din viața noastră, pentru că suntem sănătoși.

– Acum oamenii vor învăța! Ai să vezi, mami! Părinții vor descoperi ce copii minunați, isteți și sufletiști au! Vor învăța că succesul se poate pierde într-o secundă, dar dragostea fiilor și fiicelor niciodată. Copiii își susțin părinții din umbră și se roagă seara pentru sănătatea lor și un strop de timp în plus pentru a sta mai mult împreună, afirmă Horia.

– Cine a spus asta? întreabă mamă, uimită de atâta înțelepciune.

– Gândim, simțim și discutăm și noi, copiii! Știm că acest virus puternic a îmbolnăvit mulți oameni și a supărat și mai mulți. Dar dacă oamenii se spălau pe mâini și stăteau acasă când se îmbolnăveau, totul era de o mie de ori mai bine. Așa, virusul a devenit tot mai rezistent la medicamente și a atacat lumea, spuse gânditoare Ana.

– Era bine să mâncăm fructe și legume, să avem energie și corpul cu multe vitamine! grăi Horia.

– Da! Asta se întâmplă pentru că nu se citește! Cărțile sunt pline de sfaturi și povești despre cum să fii sănătos, vesel și isteț.

Mama își priveste copiii. De unde au asimilat atâta înțelepciune și când, nu știa. Acum, avea timp să stea cu ei și să-i descopere.

Când răul pândește deasupra Pământului, lumea se redescoperă. Învață să încetinească motoarele și să evolueze. Este vremea pentru o lume nouă: mai bună, mai darnică, mai ascultătoare, mai veselă și mai recunoscătoare.

Mama își sărută copiii de noapte bună. Este recunoscătoare pentru toate poveștile lor împreună. Zâmbește. Știe că vor reuși să își împlinească toate visurile. Universul pregătește surprize uimitoare!

Fiți recunoscători!

 

 

2 thoughts on “Când răul pândește deasupra Pământului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.