Căsuţa din copac

Nici lui nu-i venea a crede. Lui, adică personajul din poveste, Ben. Tatăl său, ajutat de prieteni, muncea cu sârg zi de zi. Casa se înălţa văzând cu ochii. Fiecare trunchi de copac fusese modelat şi prelucrat în cel mai mirific mod, astfel încât, prin îmbinarea unuia cu celălalt să rezulte o splendoare de căsuţă, localizată în cel mai bătrân arbore din pădure. Visul lui Ben prinsese contur. Avea ce-şi dorise: un loc în care să evadeze de griji şi gălăgie, în care să îşi confecţioneze corăbiile.

Ben asculta trilul păsărilor şi chiar le recunoştea pe fiecare după muzica lor. În fiecare zi le aducea hrană proaspătă: apă, grăunţe şi firimituri. Vieţuitoarele pădurii îi ştiau toate dorinţele şi trările, cu bune şi cu rele. Veveriţele stăteau cuminţi la intrarea în căsuţă aşteptându-şi porţia de răsfăţ: alune şi nuci. Frunzele şi florile copacului, apoi fructele cunoşteau toate poveştile pe care Ben le citea cu patos pentru şcoală.

Într-o zi mohorâtă de toamnă, când norii s-au încăierat până ce-au început să stoarcă picături mari de ploaie, ca lacrimile unui crocodil sau poate ale unui hipopotam, ce s-au strecurat cu viteza gândului spre pământ, Ben a fost nevoit să rămână în căsuţă. De teama tunetelor, băiatul a găsit de cuviinţă a se juca ceva care să-i ţină mintea ocupată. A început să numere oiţe albe, care alternau cu oiţe negre. În scurt timp, a pătruns pe tărâmul viselor.

*

– Astăzi vom organiza un concurs al corăbiilor. Cea mai rezistentă corabie lansată la apă, va fi premiată cu o croazieră.

– Superb! Ăsta da premiu! gândi băieţelul.

Ben avea emoţii. Toate corăbiile erau realizate cu multă atenţie şi migală de mâinile lui. A ales una la întâmplare şi a participat la concurs. Avea ceva concurenţi, cu exemplare foarte frumoase.

-Atenţie, pregătiţi-vă pentru a lansa corăbiile la apă, se auzi vocea organizatorului, un bărbat între două vârste.

Cu mâini reci de emoţie, cinci băieţi au dat drumul corăbiilor, ei mergând pe malul lacului pentru a le urmări. Unul singur, Ben al nostru, a rămas pironit locului, cu mâinile strânse ca pentru rugăciune, cu sufletul îngheţat de dorinţa de a câştiga. Era visul lui să navigheze!

Corabia lui Ben era pe locul doi. În acea secundă, a închis ochii, strângându-i cu putere pentru a nu vedea când o altă corabie va trece linia de sosire, iar visul său se va spulbera ca praful de pe uliţă purtat de vântul hain.

-Câştigător este corabia cu numărul cinci, deci băiatul care stă cu ochii închişi şi probabil visează la croazieră.

-Cum? Am câştigat? Uauuu, mulţumesc, mulţumesc tuturor, strigă Ben cu lacrimi de bucurie în ochii de un verde smarald. Alergă spre lac şi prinse corăbioara cu vârful degetelor subţiri, graţioase, parcă sculptate în marmură, după care o sărută repetat.

-Să te pregăteşti, căci în 25 de minute pornim în croazieră, confirmă organizatorul, oprindu-se în dreptul lui Ben, şi bătându-l uşor pe umăr îi oferi un zâmbet plin de căldură şi optimism.

Croaziera a fost de neuitat. Valuri de un un alb lăptos rămâneau triste în urma vaporului ce-l purta pe Ben în larg. Alge verzi, roşii şi brune, se zăreau în apa oceanului, corali, meduze, peşti în toate culorile pământului se zbenguiau în jurul vaporului, iar delfinii îi salutau veseli.

*

Frigul ce se lăsase ca un văl al nopţii ploioase şi ursuze, l-a făcut pe Ben să se trezească dând din mâini. Credea că s-a răsturnat de pe puntea vaporului şi era cazul să înoate. Veveriţele care se adăpostiseră în căsuţa lui din copac, se amuzau copios. Raze timide ale unui soare obosit au pătruns prin perdelele dantelate ale ferestrei micuţe. Ridicându-se să privească ce se mai întâmplă în pădure după ploaia torenţială din seara precedentă, Ben a observat cum o armată de furnici îi invadau căsuţa. Când au ajuns la fereastră, căpeteniile furnicilor s-au împărţit pe mai multe grupe şi au pornit în inspecţie prin diferite zone ale căsuţei. Ben s-a uitat mirat şi a căutat o mătură să le gonească. A rămas mut de uimire, văzând sute, poate chiar mii de furnici pătrunzând pe sub uşă în căsuţa lui.

-Dar ce se întâmplă? Asta este o invazie în toată regula. Este cazul să cer întăriri.

-Prietene drag, nu mă las, te rog, se auzi o voce ca o şoaptă timidă.

-Cine eşti? Ce se aude? întrebă speriat băiatul.

-Nu te panica, sunt eu prietenul tău care te-a adăpostit şi te-a protejat de-a lungul timpului.

-Care prieten?

-Eu, copacul cel mai bătrân din inima pădurii. Cere ajutor păsărilor, în special ciocănitoarei. Ele mă pot scăpa de aceste inamice obraznice, furnicile. Dacă nu ne mobilizăm rapid, îţi vor distruge frumuseţe de căsuţă, coşecţia de corăbia şi chiar pe mine. Voi muri, fiind lipsit de sevă.

-Bine, am plecat după ajutoare! Mă întorc cât de repede pot, ca vântul şi ca gândul.

În pădure, ca niciodată nu se auzea vânt, nu se auzea cântec, nu se simţea respiraţie de vieţuitoare.

-Salvaţi-mă, ajutor, salvaţi-mă! Casa mea este în pericol. Ajutaţi-mă! Striga Ben, ţinând mâinile căuş.

De prin tufişuri, arbori şi scorburi şi-au făcut apariţia vieţuitoare fel de fel.

-Dragele mele vecine, ştiţi voi căsuţa mea din copac? Copacul acela mare, bătrân, dar atât de prietenos?

Ciripituri pe note muzicale diferite, de la Do până la Fa şi la Si s-au răspândit purtate de adierile suave ale vântului.

-Ei bine, vreau să mă ajutaţi să o salvez. O adevărată armată de furnici au invadat-o. Dacă nu facem ceva cât mai repede va fi rasă din temelii.

Păsările şi-au vorbit în limbajul l
or, s-au organizat pe echipe şi au zburat spre căsuţa din copacul bătrân din inima pădurii.

Ciocănitorile erau şefii de echipe. Folosind diferite semnale, dar şi hrănindu-se cu o parte din furnici, păsările au salvat căsuţa, şi au redat liniştea copacului.

-Mulţumesc prietene! Totul s-a întâmplat în timp util şi am scăpat ca prin urechile acului. Îmi părea rău să te las fără locul tău de visare şi creaţie a celor mai spectaculoase corăbii, confecţionate la traforaj.

-Cu mare drag şi nespusă prietenie, gazdă minunată ce-mi eşti. Dacă nu îmi vorbeai, nu ştiam ce să fac, iar acum căsuţa mea de poveste n-ar mai fi fost!

*

Natura este fermecătoare, magică, strălucitoare şi plină de învăţăminte. Bucuraţi-vă de ea în fiecare anotimp!