Modalitățile prin care oamenii își rezolvă problemele în viața de zi cu zi sunt surprinzătoare.
Uneori sunt amuzante…
De pildă, scriitorul Ernest Hemingway obișnuia să îi pocnească pe criticii care scriau cronici negative despre el, iar H. G. Wells obișnuia să fure hainele altor persoane atunci când acestea îi plăceau foarte mult.
Așa s-a întâmplat de pildă după o petrecere ce a avut loc la Cambridge, când, plăcându-i foarte mult pălăria altui bărbat, a plecat cu ea acasă.
Pentru că în interiorul pălăriei a găsit adresa posesorului, i-a scris acestuia o scrisoare în care i-a spus:
„Ți-am furat pălăria. Îmi place pălăria ta. Ori de câte ori mă voi uita în interiorul ei, mă voi gândi la tine. Îmi scot pălăria în fața ta.”
Alteori, oamenii recurg la gesturi de un absurd care frizează grotescul crezând că au dreptul să facă orice le trece prin cap dacă asta își doresc:
Așa cum a făcut Xerxes, regele Imperiului persan Achaemenid, care s-a răzbunat pe apele Hellespontului (actuala strâmtoare Dardanele), ordonând ca acestea să fie biciuite (li s-au aplicat 300 de lovituri de bici), marcate cu fierul roșu și puse în lanțuri, în momentul în care podul de vase construit de armata sa, în încercarea de a înainta spre Grecia și a o cuceri, au fost distruse de apele învolburate.
Caligula, împăratul roman care și-a pierdut rațiunea după ce a fost otrăvit, nu a găsit un alt mod mai bun de a-și demonstra iubirea față de calul său preferat, Incitatus, căruia i-a construit o casă de marmură, cu iesle din fildeș și bijuterii scumpe și care primea la cină ovăz amestecat cu pulbere de aur, decât numindu-l senator al Imperiului Roman, cu toate drepturile aferente.
Alteori, soluțiile găsite de oameni la problemele lor ne înfricoșează de-a dreptul…
Așa cum este de pildă cazul lui Witold Pilecki, membru fondator al Armatei Poloneze Secrete, care și-a dorit cu ardoare să afle ce se petrecea dincolo de zidurile de la Auschwitz.
Prin urmare, și-a făcut rost de acte de identitate false și s-a lăsat prins în timpul unei razii făcute de Gestapo la Varșovia.
Odată ajuns în lagăr a transmis informații despre ororile care se petreceau în interior cu ajutorul unui radioemițător.
În cele din urmă a reușit să fugă din lagăr și să redacteze un raport detaliat despre condițiile inumane de la Auschwitz în speranța că îi va determina pe Aliați să atace lagărul pe calea aerului, lucru care nu s-a întâmplat…
Raynor și Moth Winn au depășit cu eleganță o situație de viață aparent fără ieșire.
Iar alteori oamenii ne surprind în cel mai frumos mod prin modul nobil în care hotărăsc să iasă din situațiile dificile de viață. Așa cum este și cazul celor doi protagoniști ai romanului „Drumul de sare” – Raynor și Moth – apărut în limba română la Editura ap!
Raynor Winn este autoarea și protagonista acestei cărți, care a reușit prin stilul ei simplu, extrem de sincer și foarte autentic să cucerească inimile a sute de mii de cititori și să staționeze aproape doi ani în topul celor mai bine vândute cărți The Sunday Times.
Succesul primei cărți a justificat scrierea celei de-a doua, „The Wild Silence”, cele două titluri vânzându-se până în momentul de față în aproape un milion de exemplare.
ACTSIPOLITON.RO
Când viața îți ia totul începe adevărata libertate. Citește „Drumul de sare” – o poveste adevărată de pe Coasta de Vest
Link de comanda AICI