Cufărul

Gălăgie mare se auzea din casa de pe strada Cărţii, numărul 3. Toma era
aniversat. Împlinea 5 ani. Baloane, trompete şi artificii făceau copiii să
exclame urale şi să aplude zgomotos.
În camera lui Toma, stătea într-un colţ, trist şi obosit un cufăr. Când uşa
s-a trântit de perete şi copiii au pătruns veseli, acesta ştia că a sosit
vremea să se facă remarcat. S-a concentrat şi a reuşit să se deplaseze
suficient pentru a scârţi.
– Hi, ce e asta? O fantomă? şoptiră copiii speriaţi.
– Nu vă fie teamă, este cufărul meu. Aşa face când vrea să atragă atenţia.
– Unde e cufărul? întrebă o fetiţă.
– Ce se găseşte în el? veni întrebarea unui băiat cu bucle negre.
– Nimic deosebit. Acolo îmi arunc eu diverse obiecte când mă grăbesc să fac
ordine în cameră.
– Nu este adevărat! Eu cred că ascunzi o comoară, spuse băiatul ce rămăsese
în uşă.
– Şi eu cred căsunt jucăriile cele mai frumoase, adăugă puştiul cu obraji
roşii.
– Dacă nu mă credeţi, voi deschide cufărul, grăi Toma, ruşinat de ce aveau
să vadă colegii lui înăuntru.
„În sfârşit voi vedea şi eu lumina” murmură cufărul. Nici nu termină bine,
şi capacul a fost ridicat.
– Ne-ai păcălit! Ne-ai păcălit…. strigară în cor copiii.
Toma, nedumerit, a întors privirea. Nu-i venea a-şi crede ochilor. Bomboane
diverse şi  acadele, umpleau cufărul.
          – Nu înţeleg… zău că nu îneleg cum
au ajuns aici. Ştiţi bine că nu sunt zgârcit. Pftiţi, luaţi, dar ăsta e un
adevărat miracol, îngăimă Toma.
          – Un astfel de cufăr mi-aş dori şi eu,
spuse un băiat. Să arunc în el tot ce mă încurcă, iar el să le transforme în
bmboane.
          – Treaba voastră dacă nu mă credeţi.
Eu v-am mărturisit adevărul, răspunse Toma, uşor supărat că vorbele lui erau
puse la îndoială.
Toma, nu te supăra copile,
De dragul tău, am vrut o bucurie să îţi fac.
N-am crezut că adevărul este atât de
important
La o frumoasă aniversare, a unui băiat
minunat.
Toţi copiii ascultau aceste versuri cântate. Au rămas înmărmuriţi.
          – Da, credeţi-l, se auzi vocea mamei.
Nu vă minte. Eu am scos toate jucăriile, creioanele şi cărţile aruncate în
cufăr şi l-am umplut cu bomboane şi acadele. Ştiam că vă veţi bucura de
surpriza dulce.
          – Aşa este, aveţi dreptate, strigară
copiii, aplaudând şi îmbrăţişând-o pe mama lui Toma.
Un cufăr poate ascunde bucurii şi nestemate,
Jucării, creioane, poveşti minunate.
Nu aruncaţi un cufăr vechi şi ramolit,

Mai bine îngrijiţi-l, făceţi-l un
prieten  îndrăgit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.