CUM DOBÂNDEȘTI ÎNȚELEPCIUNEA CU IEPURASUL SMARALD

CUM DOBÂNDEȘTI ÎNȚELEPCIUNEA CU IEPURASUL SMARALD

1. Pregătirea călătoriei

Tufişul de un verde crud a început să se mişte. Din el a apărut un iepuraş alb, de toată splendoarea. Smarald era numele său. Blăniţa sa era foarte îngrijită. Ochii săi verzi, precum două mărgele, nu scăpau nimic. Urechile lungi, date pe spate, bine spălate şi îngrijite, auzeau fiecare foşnet, orice fâlfâit de aripi. Codiţa mică, pufoasă i se mişca uşor. Iepuraşul se întinse şi privi în jur.
Două gărgăriţe viu colorate veneau spre el. 
– Bună dimineaţa, prietene! Ai dormit bine? Eşti pregătit pentru o nouă zi?
O gărgăriţă ghiduşă i s-a aşezat pe o ureche, iar cealălaltă pe codiţă.
– Hei, mă gâdilaţi. Daţi-vă jos. Acum! rosti supărat iepuraşul.
– Dar ce-i cu tine? întrebă una dintre cele două gâze.
– Nu ştiu. M-am plictisit aici în pădure. Vreau să călătoresc, să văd şi alte locuri, să cunosc şi alte animale. 
– Vrei să ne părăseşti? Ce-ţi veni? E atât de frumos şi de linişte aici. Ai nevoie de aventură? Vrei să îţi pui viaţa în pericol? spuse grăbită una dintre gărgăriţe.
– Ți s-a urât cu binele, se pare!
– Nicidecum. Uneori, trebuie să pui punct şi să o iei de la capăt. Alteori, e indicat să încerci și un alt drum, nu doar pe cel cunoscut. Eu vreau mai mult. Îmi doresc să călătoresc, să cunosc şi alte rase de iepuri, să mănânc morcovi şi de pe alte meleaguri. E visul meu şi îmi doresc să-l duc la îndeplinire.
Din tufiş se auzi o voce necunoscută:
– Te însoţesc, dacă-mi permiţi. M-ai impresionat cu explicaţia ta şi cred că ai dreptate. Te voi ajuta la nevoie şi-ţi voi ţine companie.
– Cine-i acolo? îngăimă Smarald alergând spre tufiş şi căutând cu atenţie.
– Sunt eu, păianjenul Paj, zise acesta ieşind dintre crengile tufişului. Ţi-am fost mereu în preajmă şi pot spune că te cunosc. Cred că e bine să-ţi urmezi visul. Să nu trăieşti cu gândul că puteai face ceva şi nu ai încercat. Doar ştii proverbul: „Încercarea moarte n-are”.
– Să înţeleg că eşti de acord să pornim la drum, amice? întrebă iepuraşul.
– Bineînţeles. Și eu sunt dornic de plimbare şi de aventură, mărturisi hotărât păianjenul.
Triste, buburuzele au zburat să transmită vestea. În curând, poiana s-a umplut de insecte, păsări şi alte animale, care au venit să îşi ia la revedere de la iepuraş, să-i ureze succes şi drum bun.
  Fiecare a adus câte ceva, fie de mâncare, fie un obiect care să-i servească iepuraşului drept talisman. Smarald şi-a făcut o bocceluţă. A pus totul în ea cu grijă şi cu multă afecţiune.
– Mulţumesc pentru gestul vostru. Mi-aţi demonstrat că sunteţi prieteni de nădejde. Să aveţi grijă de voi! spuse emoţionat iepuraşul.
– Promit să îl apăr şi să-l sfătuiesc atunci când e nevoie, adăugă păianjenul, aşa că nu vă faceți griji pentru el. 
Prietenii şi-au petrecut după-amiaza depănând amintiri, râzând şi cântând. A fost o mică petrecere de rămas bun, organizată pe loc. Nici nu și-au dat seama când a trecut ziua.
Soarele s-a retras obosit după dealurile verzi. Lumina apusului îndulcea toate culorile. Animalele și-au dat seama că trebuie să meargă fiecare la casele lor. L-au îmbrăţişat pe iepuraşul alb şi au pornit gânditoare spre adăposturi.
Stelele apăreau una câte una, arzând intens pe cerul senin, alături de stăpâna Lună. Liniştea s-a lăsat apăsătoare, precum o cortină transparentă peste pădure.

2. Drumul

Razele trandafirii au apărut încet pe bolta cerească. Vântul adia uşor, mângâind plantele una câte una. Foşnetul frunzelor era melodios. Păsările cântau, dând de veste că a sosit dimineaţa.
Iepuraşul s-a trezit voios, încântat că şi-a găsit partener de drum. A început să-şi facă toaleta. S-a spălat pe faţă şi pe dinţi cu rouă. Şi-a curăţat bine urechile, apoi şi-a aranjat codiţa pufoasă. După ce a verificat bocceluţa cu mâncare şi cu obiectele primite de la prieteni, a pornit în căutarea păianjenului Paj.
Prietenul său era pregătit.
– Bună dimineaţa! Ești gata pentru marea aventură? întrebă păianjenul.
– Am emoţii, dar sunt gata!, răspunse iepuraşul.
L-a așezat pe păianjen între urechi şi au pornit la drum. Nu îşi stabiliseră un traseu. Au pornit încotro au văzut cu ochii. 
– Ce vreme frumoasă! Vreau să te întreb, iepuraşule, după ce ducem la bun sfîrşit călătoria, ne întoarcem aici, la prietenii noştri? rosti puţin îngrijorat Paj. 
– Nu ştiu. Cine poate şti ce ni se va întâmpla pe drum? răspunse iepuraşul. Eu aş vrea să ne întoarcem, să le împărtăşim celor de aici tot ce am văzut şi am trăit.
În depărtare se zăreau dealurile. Nu era un traseu tocmai uşor pentru un iepuraş obişnuit cu viaţa la câmpie. Dar toate animalele aveau încredere în eroul poveştii noastre, ţinând cont că era călătoria vieţii lui.
Soarele îşi rotea razele cu măiestrie. Căldura devenea insuportabilă. Nici vântul nu mai adia.  
– Parcă se aude susurul unei ape curgătoare, murmură iepuraşul.
– Ți-e sete, nu-i aşa? Cred că ar fi bine să poposim pentru prânz şi să ne recăpătăm forţele la umbra unui copac.
Au mai mers puţin. După un şir de arbori au descoperit un pârâu argintiu, strălucitor în lumina razelor de soare, ce şerpuia printre plantele de un verde diferit, printre grânele ce aşteptau să se coacă, prin pădurea întunecată şi pajiştile luminoase şi însorite. Iepurașul Smarald s-a aplecat şi a băut pe nerăsuflate din apa limpede şi rece.
– E aşa de bună apa aceasta, de parcă n-aş fi băut niciodată până acum. 
– E precum o licoare. Apa este indispensabilă vieţii, mărturisi păianjenul, care tocmai se înfrupta pe cinste cu o insectă delicioasă.
– Mie îmi lipsesc deja prietenii lăsați în poiană, zise iepuraşul.
Nu au terminat bine de împărtăşit impresiile, când o umbră imensă se apropie de ei.
– Ce-i asta, ce-i asta? repetă iepurașul speriat, strângându-se de teamă.
Un vultur pleşuv, cu aripile deschise, se rotea deasupra iepuraşului. Era o masă gustoasă pentru o pasăre prădătoare înfometată.
– Nu te panica. Trebuie să faci ceva. Fugi, ascunde-te, strigă păianjenul Paj.
– N-n-nu a-a-am u-un-de, răspunse iepuraşul speriat, cu vocea tremurândă.
Fără să stea pe gânduri, întinse lăbuţele după bocceluţa cu obiectele dăruite de prietenii săi din poiană. Scoase oglinda dată de veveriţa cochetă şi o îndreptă spre soare. Oglinda reflectă lumina drept în ochii vulturului ce se apropia cu ghearele ascuţite spre iepuraş.
– Vaaai! Am orbit, strigă vulturul izbindu-se puternic de un copac din apropiere. Iepuraş netrebnic, pun eu mâna pe tine!
– Să fugim! Să căutăm o ascunzătoare. Hai repede, până nu-şi revine! bâigui Smarald.
– Mai am ceva de făcut, şopti păianjenul Paj. Du-mă aproape de vultur.
Smarald îi ascultă cererea. Odată ajuns lângă vulturul pleşuv, care îşi proteja ochii cu aripile, păianjenul i-a legat strâns picioarele cu un fir lipicios de pânză. A tors un fir cât pentru cinci pânze, dar a meritat!
– Ce se întâmplă? Nu se poate una ca asta! Lăsaţi-mă! Ajutor! Lăsaţi-mă! urla vulturul.
S-a zbătut cât s-a zbătut, dar nu a reuşit să se ridice. Aşa se întâmplă întotdeauna: cine sapă groapa altuia, cade el în ea.
Păianjenul s-a urcat repede în spatele iepuraşului. Smarald a fugit, şi a fugit, până a ajuns în dreptul unei stânci. Acolo s-a oprit, respirând cu pauze scurte şi dese.
– Trebuie să găsim o peşteră, o vizuină, ceva, orice. Sunt foarte obosit! Avem nevoie de un adăpost sigur, zise iepuraşul.
Prietenul Paj se uită atent de jur-împrejur şi exclamă fericit:
– Priveşte! O gaură destul de mare în stâncă! Pentru o noapte, cred că este suficient de ospitalieră, rosti mulţumit de ceea ce găsise.
– Minunat! Poate găsesc şi ceva de mâncare, adăugă iepuraşul fără vlagă.
Odată ajunşi în peştera cea mică, cei doi prieteni s-au aşezat într-un colţ potrivit pentru odihnă şi, cât ai număra până la zece, Paj şi Smarald s-au cufundat într-un somn profund şi binemeritat după atâtea emoţii.
Soarele îşi pregătea cortina. La orizont s-au aşternut petele de culoare ale unui maestru pictor: roz, violet, cenuşiu și bleu, făcându-i lunii semne discrete să apară din spatele dealurilor de diferite forme. Stelele s-au ivit rând pe rând, ca niște adevărate bijuterii cu diamante dintr-o comoară.

















Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.