De ce recomand jurnalul pentru copii?

Visul meu din copilărie a fost să devin învățător, să lucrez cu copiii, să îi învăț să citească și să calculeze, să se descurce în viață.

Învățătoarea mea dragă, mi-a inoculat pofta pentru scris, în toate formele. Aveam caiet de caligrafie și scriam cu stiloul. Am colecție de stilouri. Pun note cu stiloul, scriu povești și autografe cu stiloul!

Am devenit profesor de biologie, știința vieții. Ce poate fi mai frumos? De la bacterie la Homo sapiens sapiens, toate ființele au propria poveste. Îmi place ceea ce fac! Fiecare zi este un nou început, o poveste de viață cu personaje cunoscute, dar și personaje noi, pozitive și negative.

Cine ne creează starea de bine sau de supărare? Am tot căutat răspunsuri. Și cine caută, găsește! Așa am aflat că gândurile și emoțiile de ieri le aducem cu noi în prezentul de azi.

Atunci am înțeles cât de important este să ne eliberăm de frici, tristețe, nemulțumiri!

În 2020, când ne-am trezit cu toții – părinți, profesori, elevi – în online, fără a ști cu ce se mănâncă, nefiind pregătiți psihic pentru a gestiona frica de necunoscut, teama de schimbare.

Copiii au învățat să tacă, și să tacă. Unii au devenit anxioși, alții au devenit agresivi verbal sau fizic.

Atunci, am realizat „Jurnalul cu povești și lecții de viață pentru copii”. Am scris povești cu teme importante pentru copii: educație financiară, recunoștință, prietenie, organizarea timpului. Apoi, acele exercitii prin care copiii își regăsesc puterea, pasiunea, dorințele și se redescoperă ca ființe. 🙂

Niciodată, dar NICIODATĂ nu am simțit mai mult ca acum să trag un SEMNAL DE ALARMĂ și UN STRIGĂT PENTRU PĂRINȚI!

DRAGI PĂRINȚI, ACASĂ, COPIII SE „ASCUND” PENTRU A NU VĂ SUPĂRA, A NU VĂ ÎNGREUNA SITUAȚIA. Dar ei, mai mult ca niciodată, au nevoie de ajutor. Fie specializat: psihologi, fie SCRISUL TERAPEUTIC ( în jurnal, povești terapeutice, articole despre diferite subiecte si impactul asupra vietii lor ).

Nu ezitatți! Investiți timp în relația cu ai voștri copii. Incurajați-i să scrie în jurnal și să citească! Mult, mult, mult pentru că niciodată nu e prea mult!

Restul… ține de fiecare dintre noi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.