Uncategorized
Dor de Vant (II)
Dor de Vant se topea putin cate putin in lipsa ei. Nu voia sa asculte de nimeni, slabise foarte mult, refuza mancarea. Avea nevoie de mangaierile printesei zambitoare si vesele, ce il peria cu atata dragoste.
– Trebuie sa mananci, spuse oita intr-o zi. Lizica va veni sa te caute, sa te calareasca si tu vei fi slabit si zambetul ei va pieri.
Calul tresari si isi zburli coama. “Are dreptate aceasta oita creata!”
A doua zi, accepta ingrijirea grajdarului si hrana. Parca a crescut intr-o ora cati altii intr-o luna. Se simtea bine in pielea sa si astepta nerabdator clipa in care Lizica va venii sa-l viziteze, poate chiar sa ii dea un cub de zahar si, daca se poate, sa-l calareasca. “Ce dor imi e de mainile sale calde si firave pe trupul meu!”
– Hei, Dor de Vant, mi-a fost atat de dor de tine, se auzi vocea vesela a printesei, care se arunca nu gluma de gatul calului si lacrimile au inceput sa ii curga pe chipul placut. Iarta-ma ca te-am neglijat, dar incerc sa fac lucruri utile pentru nevoiasi. Ma ierti, da, ma ierti? Negheaza o data daca ma poti ierta.
Dor de Vant, uimit si impresonat, negheza de era cat pe ce sa se sperie si Lizica.
– Asa, bravo, multumesc. Du-ma departe, Dor de Vant, in locuri linistite, cu ape ce susura lin, cu pasari care canta superb, cu flori care mi-alina privirea si narile.
Dor de Vant, inseuat de dimineata de grajdar, se apleca pentru ca printesa sa poata urca, apoi porni in galop spre desisul padurii de arama. Ar fi vrut ca micuta printesa sa-i povesteasca despre trairile si suferintele ei.
– Esti minunat Dor de Vant, parca stii exact ce-mi place, de ce are nevoie sufletul meu! Am obosit de atatea lucrui impuse, de atata rautate si egoism in lumea asta. As vrea sa am o bagheta magica sa aduc doar bucurie imprejur, in sufletul tutror, iar rautatea sa o transform in nori si pasari rapitoare.
Calul se opri langa un rau cu apa limpede ca clestarul. Stia ca pe Lizica o va bucura aceasta priveliste. Printesa a coborat, a atins cu varful degetelor ei subtiri suprafata apei. A facut palma caus si a sorbit apa curata si hranitoare. A zambit si i-a marturist calului:
– E delicioasa aceasta apa, si parca am prins puteri si sufletul meu s-a linistit dintr-o data. Multumesc Dor de Vant. Nu vrei sa bei si tu? Cine stie ce ne asteapta in calatoria noastra.
Ascultator, dar si insetat, eroul nostru s-a aplecat si a baut cu pofta apa curata de izvor. “Intr-adevar ma simt mai puternic!”
– Ar fi bine sa ne intoarcem acum, e destul de tarziu, si simt oboseala de peste zi, desi asa mi-ar fi placut sa raman de vorba cu pasarile si plantele de aici. Promite-mi calutul meu drag, ca ma vei aduce din nou aici, cat de curand.
Calul a nechezat si si-a zburlit putin coama aramie, frumos aranjata de ingrijitor in dimineata acelei zilei.
Deodata, Dor de Vant a simtit ca il musca ceva. A strans din dinti, dar muscatura s-a repetat. Fara sa vrea, nemaiputand suporta durerea, s-a ridicat in doua picioare, a nechezat, si a trantit-o pe firava printesa la pamant.
Lizica a scos un tipat de spaima, a atins pamantul cu un zgomot greu, si a ramas nemiscata si fara suflare. Calul a inceput sa se agite, cautand o solutie pentru a-si salva printesa. Pasarile au uzit nechezatul, l-au tradus si au alertat ciocanitoare, vestita ca fiind doctorul padurii.
– Trebuie sa mananci, spuse oita intr-o zi. Lizica va veni sa te caute, sa te calareasca si tu vei fi slabit si zambetul ei va pieri.
Calul tresari si isi zburli coama. “Are dreptate aceasta oita creata!”
A doua zi, accepta ingrijirea grajdarului si hrana. Parca a crescut intr-o ora cati altii intr-o luna. Se simtea bine in pielea sa si astepta nerabdator clipa in care Lizica va venii sa-l viziteze, poate chiar sa ii dea un cub de zahar si, daca se poate, sa-l calareasca. “Ce dor imi e de mainile sale calde si firave pe trupul meu!”
– Hei, Dor de Vant, mi-a fost atat de dor de tine, se auzi vocea vesela a printesei, care se arunca nu gluma de gatul calului si lacrimile au inceput sa ii curga pe chipul placut. Iarta-ma ca te-am neglijat, dar incerc sa fac lucruri utile pentru nevoiasi. Ma ierti, da, ma ierti? Negheaza o data daca ma poti ierta.
Dor de Vant, uimit si impresonat, negheza de era cat pe ce sa se sperie si Lizica.
– Asa, bravo, multumesc. Du-ma departe, Dor de Vant, in locuri linistite, cu ape ce susura lin, cu pasari care canta superb, cu flori care mi-alina privirea si narile.
Dor de Vant, inseuat de dimineata de grajdar, se apleca pentru ca printesa sa poata urca, apoi porni in galop spre desisul padurii de arama. Ar fi vrut ca micuta printesa sa-i povesteasca despre trairile si suferintele ei.
– Esti minunat Dor de Vant, parca stii exact ce-mi place, de ce are nevoie sufletul meu! Am obosit de atatea lucrui impuse, de atata rautate si egoism in lumea asta. As vrea sa am o bagheta magica sa aduc doar bucurie imprejur, in sufletul tutror, iar rautatea sa o transform in nori si pasari rapitoare.
Calul se opri langa un rau cu apa limpede ca clestarul. Stia ca pe Lizica o va bucura aceasta priveliste. Printesa a coborat, a atins cu varful degetelor ei subtiri suprafata apei. A facut palma caus si a sorbit apa curata si hranitoare. A zambit si i-a marturist calului:
– E delicioasa aceasta apa, si parca am prins puteri si sufletul meu s-a linistit dintr-o data. Multumesc Dor de Vant. Nu vrei sa bei si tu? Cine stie ce ne asteapta in calatoria noastra.
Ascultator, dar si insetat, eroul nostru s-a aplecat si a baut cu pofta apa curata de izvor. “Intr-adevar ma simt mai puternic!”
– Ar fi bine sa ne intoarcem acum, e destul de tarziu, si simt oboseala de peste zi, desi asa mi-ar fi placut sa raman de vorba cu pasarile si plantele de aici. Promite-mi calutul meu drag, ca ma vei aduce din nou aici, cat de curand.
Calul a nechezat si si-a zburlit putin coama aramie, frumos aranjata de ingrijitor in dimineata acelei zilei.
Deodata, Dor de Vant a simtit ca il musca ceva. A strans din dinti, dar muscatura s-a repetat. Fara sa vrea, nemaiputand suporta durerea, s-a ridicat in doua picioare, a nechezat, si a trantit-o pe firava printesa la pamant.
Lizica a scos un tipat de spaima, a atins pamantul cu un zgomot greu, si a ramas nemiscata si fara suflare. Calul a inceput sa se agite, cautand o solutie pentru a-si salva printesa. Pasarile au uzit nechezatul, l-au tradus si au alertat ciocanitoare, vestita ca fiind doctorul padurii.
– VA URMA –
Minunat! Asteptam continuarea.
Multumesc Darry.
Pupici dulci!
La multi ani frumoasa LIZA
Cu gindul la desenul animat Stalion..
Nu se crapase de ziua si deja nu si-si mai regasea linistea.Fornaia si nu-si regasea gindurile pierdute in vintul de azinoapte.Lovea cu copita-n tarana si-si sugruma un nechez razletz ce tot urca pe grumazul lui puternic si arcuit,sa n-o trezeasca cumva pe printesa.Impulsul era de nestapinit,coama foc vapaie mocnea de cu seara si se-aprindea la primele semne ale diminetii.Simtzea ca printesa o sa plece,nu-I spusese inca nimeni dar stia simtise de mult miros nou in palmele ei moi si reci.cind o atingea cu cu narile lui mari si catifelate.Era miros de coama straina.Si-I cutremura un fior puternic prin pulpele din spate si se ridica in doua picioare pe tacute si zvirli cu copita in nergura diminetii.Potcovi-te-as, oricine-ai fii.
Si ochii lui mari erau lipiti pe poarta ei.
Hai vino printzeso hai sa sa alergam doar noi ,ca in fiecare dimineatza ,doar noi si orizontul,pina la epuizare ,lung si drept spre soare rasare pina ce nici unul din noi inima n-o mai are.Ce nu-te-as mai intoarce ,ce una cu cerul te-as face sa ma ploi si sa ma vint doar pe mine .dor de vint . Ca mi te iau si mi te vind, cum au facut si cu mama mea ce nu tai tacea dupa ce l-au dat pe tata.Mi te dau si pe tine ca nu mai contenesti de geamat de singuratate si neimplinire si te vor implini in pintec si-n simtriri si-ti vor pune seaua pe trup sa ai in sfirsit sentimentul implinirii si alt gust al lacrimilor .Azi au inca gust de mare.
Si trenu-I tras in gara.Ma iau ma duc la vara, sa fiu cal de povara.De pleci sa nu le lasi pe toate.
Sa lasi un semn in spate.
Cu mult drag
Multumesc petrisor pentru povestile ce mi le creezi si pentru ca ma citesti, cu atentie si rabdare.Vreau sa iti aduc premii inchinate rabdarii lecturii tale.
Sa-ti fie bine!