Marteka este fascinata de culorile toamnei, dar si de varietatea fructelor.
– La noi pe planeta roșie Marte nu exista atata frumusete și culoare!
Marteka merge la moș Nichifor (bunicul lui Doxi) in gradina și strânge intr-un cos de nuiele diverse fructe: prune, struguri, mere, gutui, piersici și pere.
Neti se lauda ca ea obtine un coș si mai frumos si mai bogat doar apasând cateva butoane pe tasta tabletei.
-Te cred, prietena draga! Dar nu au acelasi gust! poftim! Incearca. Compara! Cele culese de mine au gustul bucuriei, al fericirii de a le fi ales eu cu ochii, cu mâinile si chiar cu sufletul.
Alfi ii recomanda lui Doxi câteva lecturi despre toamnă: „Balada unui greier mic” de George Topârceanu, „Greierele și furnica” de La Fontaine, „Puiul” de Ioan Alexandru Brătescu Voinești.
Doxi primește o scrisoare de la prietenul cel mai bun, care ii mărturisește că i-a trimis un colet cu un joc cu proverbe, joc realizat de mama lui și încă nu se află în librării.
Marteka și Neti il roaga sa se joace impreuna.
-Bineînțeles că ne jucăm toți patru! Prietenul la nevoie se cunoaște. Mama lui Mihnea are nevoie de o părere sinceră despre cât de atractiv este jocul.
MARTEka, NETi, Alfi și Doxi au jucat jocul cu proverbe timp de trei ore fără pauză.
La final, porunca celui care a pierdut era să realizeze un tablou/desen despre toamnă.
– Pentru că am pierdut fiecare de mai multe ori, vom desena câte un tablou squ vom face un colaj și vom realiza o expoziție, afirmă Doxi.
– Ce idee excelentă! exclamă MARTEka și toți s-au apucat de lucru.
Păsările zburau în stoluri spre Africa. Frunzele pluteau în văzduhul încins, apoi cădeau lin pe pământul umed. ziua se scurta. dimineața și seara era răcoare, iar puloverele au fost scoase din șifoniere. Toamna își intra pe deplin în drepturi.