Doxi și piatra de jad de CG

     Labirintul de întuneric se destrămase, iar marginile norilor căpătaseră culori calde. Soarele apăruse ca o felie de aur. Doxi s-a întins, a căscat și a tras pătura de pe el. 
– O nouă zi de școală! spuse băiatul, în timp ce se spăla.
    După ce a servit micul dejun și s-a îmbrăcat cu uniforma pregătită de seara, a înșfăcat ghiozdanul și a ieșit din casă.
    Mergând agale spre școală, lovea ușor pietrecelele pe care le întâlnea. O piatră verde deschis, cu forme neregulate, i-a atras atenția. A ridicat-o, a șters-o ușor în palmă și a pus-o în buzunarul hainei.
„O voi ruga pe NETi să verifice dacă este o piatră prețioasă!” 
   Clopețelul a anunțat începerea orei de comunicare. „Aș vrea să scriu o compunere originală. Să fie o poveste captivantă”. Ce credeți că s-a întâmplat? Doxi a fost teleportat in era geologică Jurasic. 
– Oauu! Ce ferigi uriașe! Ce plante frumoase! Liane adevărate!, exclamă băiatul. 
– Bine ai venit! Sunt Pino, dinozaurul. Hai să îți prezint împrejurimile și apoi familia și câțiva prieteni.
– Sunt Doxi, un băiat pasionat de aventuri, lectură și benzi desenate.
– Încântat. Avem și noi cluburi de lectură și școală. Poate ne citești ceva! Ce spui?!
– Cu mare bucurie!
    Pino și Doxi s-au plimbat prin pădurea deasă și încâlcită, ca un cuib de pnasăre. Au mâncat fructe delicioase. 
– Avem plante cu puteri miraculoase!, se auzi o voce groasă, dar blândă.
– El este bătrânul vindecător, grăi Pino.
  Bătrânul vindecător avea o barbă albă, lungă și împletită. Purta o mantie albastră, cu o glugă largă, ce acoperea straie mov cu o bandă aurie în partea de mijloc. De-a curmezișul se găsea o geantă în care existau plante miraculoase. În mâna dreaptă ținea un sceptru înalt, în vârful căruia se afla o bilă argintie, care împrăștia raze luminoase în formă de evantai. 
– Am să te rog să îmi dai ceva pentru durerile de dinți, iar pentru mama ceva bun pentru durerile de stomac, rosti Doxi.
– Copil frumos, îți voi da din tot sufletul! Însă, ar fi bine să nu mai mănânci foarte multe dulciuri, să nu mai ronțăi pixuri și alte obiecte dure, spuse vindecătorul.
   Doxi nu a putut să își ascundă roșeața din obraji. Bătrânul vindecător știa el ce spunea. 
   Pino l-a salvat la timp. 
– Hai să îți prezint familia!
– De abia aștept, zise Doxi.
   Mama, tatăl și fratele lui Pino erau frumoși, veseli și buni.
– Te poftim la masă!, spuse mama dinozaur.
– Mulțumesc mult!
    Doxi a mâncat cu poftă, de parcă nu mâncase de secole. O supă delicioasă de liane, mâncare de bame și plăcintă cu rodii și banane. Un adevărat festin! 
  În depărtare, un roi de insecte bâzâiau ca un fierăstrău. 
   Bătrânul i-a adus plantele într-un săculeț verde. 
   Pino, îl luă deoparte pe Doxi și îi mărturisi:
– Ai călătorit înapoi în timp milioane de ani, datorită pietrei de jad pe care o porți în buzunar! Să ai grijă de ea!
– Da? Este o piatră prețioasă?
– Este piatra viselor. Are puteri magice! Cu toate acestea, este indicat să nu faci exces.
*
Doxi s-a trezit în clasă, aplaudat de colegi și de doamna învățătoare. 
– Felicitări Doxi! Se observă că citești foarte mult. Te rog să transpui povestea în bandă animată. Este foarte frumoasă! Geologia este o știință uimitoare! 
– Mulțumesc! Vreau să devin arheolog, să descopăr mistere ale trecutului!, exclamă Doxi.
– Bravo! Mult succes!, adăugă învățătoarea.
  După orele de școală, Doxi s-a întâlnit cu prietenii săi, NETi, Alfi și MARTEka. le-a povestit despre piatra de jad și călătoria lui în Jurasic. 
– Voi căuta în bibliotecă enciclopedii despre dinozauri, geologie și arheologie!, spuse Alfi.
-Chiar sunt dornic să aflu cât mai multe informații, răspunse Doxi.
– Pietrele au puteri miraculoase! Am găsit un articol interesant, rosti NETi.
– Ce ziceți de o vizită la Muzeul de Geologie?, întrebă MARTEka. Sunt reprezentate și erele geologice.
– Daaaa! au strigat într-un glas cei patru prieteni de nedespărțit.