Uncategorized
Doxi și picătura de apă de Claudia Groza
Pe fruntea lui Doxi tronau nemișcate broboane de apă, de diferite mărimi.
– Aș vrea să fiu o picătură de apă!, murmură băiatul.
– Te înțeleg perfect! Aceeași transformare mi-o doresc și eu, adăugă MARTEka.
– Caut imediat o incantație pentru a vă ajuta!, grăi Alfi, căutând printre cărțile din raftul al doilea al bibliotecii.
– Eu vă pregătesc hărți cu circuitul apei în natură, să știți la ce să vă așteptați, zise entuziasmată NETi, ștergându-și sudoarea de pe frunte.
Alfi răsfoia de zor o carte groasă, cu foi îngălbenite și exclamă bucuros:
– Am găsit descântecul pentru voi. Sunteți pregătiți?
– Da, da! De abia așteptăm!, au rostit simultan Doxi și MARTEka.
– Nu uitați hărțile!, strigă NETi.
– Le-am luat!, a răspuns Doxi.
– Așadar:
Nu a terminat bine de pronunțat ultima silabă și copiii erau deja două picături de apă ce alunecau spre canalizare. Au alunecat pe toboganul acoperit de o peliculă subțire și gelatinoasă. Ușor amețiți au ajuns în râul Dâmbovița.
– Oauuu! Câți pești!, exclamă Doxi.
– Dar și multe sticle de plastic și gunoaie!, completă MARTEka.
-Ai dreptate!
Au înotat și au ajuns în fluviul Dunărea. De aici, purtați de curenți au fost transportați în Marea Neagră. Cum au aterizat în mare, s-au ridicat la suprafața apei să se bronzeze. Au stat ei ce au stat, când, dintr-o dată, s-au simțit ușori ca un fulg și simțeau cum plutesc.
– Hei! MARTEka, ce se întâmplă cu noi? întrebă nedumerit și neliniștit Doxi.
– Conform hărții circuitului apei în natură dată de NETi, acum suntem în faza de vapori de apă și plutim.
– Adică…. zburăm?, întrebă Doxi speriat.
– Ceva de genul…. Plutim mai degrabă, purtați de curenții de aer.
– Bine ați sosit, dragii mei vapori de apă! Sunt Norul Prieteniei.
– Brrr! E cam frig aici la tine!, exclamă Doxi!
– Daaaa, este frig pentru a vă condensa, dragi vapori și a vă transforma în picături. Picături de ploaie de această dată!
Și Norul Prieteniei s-a răsucit de două ori la stânga, apoi de două ori la dreapta și s-a pornit o ploaie torențială. Pământul uscat de dor, însetat de povești de la ape, a absorbit cu poftă apa cerească, asemenea unui balaur cu șapte capete, foarte înfometat.
Buf! Poc! Buf!
– Au! A cam durut aterizarea!, mormăi Doxi, crezând că nu îl aude nimeni.
– Da. Doare! Mai ales când pământul este atât de uscat (arid). Apropiați-vă!, a grăit o rădăcină.
Doxi și MARTEka picături s-au apropiat.
– Vă poftesc în casa mea! Acceptați?
Picăturile s-au privit și au căzut de acord.
– Acceptăm!, au răspuns în același timp.
Rădăcina le-a absorbit precum un aspirator particulele de praf sau o sugativă cerneala. Doxi și MARTEka au vizitat încăperi lungi, ca niște tuburi.
– Acestea sunt vasele lemnoase. Prin ele apa și substanțele hrănitoare din pământ sunt tranaportate până la frunze.
– Și tuburile de pe partea cealaltă? întrebă MARTEka.
– După ce frunza gătește cu substanțele primite din sol și adaugă ingredientul magic, verde, numit clorofilă se obțin alte substanțe care circulă prin vasele liberiene, hrănind toate organele plantei, răspunse rădăcina.
– Vai! Dar cred că ești inundată!, exclamă Doxi.
– Într-adevăr! A fost o ploaie bogată. Am să rog frunza să mă ajute să elimin din cantatea de apă.
– Dar cum?, rosti MARTEka.
– Prin transpirație se elimină apa sub formă de vapori și prin gutație sub formă de picături, spuse rădăcina.
– Cred că ar fi timpul să ne luăm rămas bun!, adăugă Doxi.
– Așa este! Am să vă las picături pe suprafața frunzelor, zise rădăcina.
– Mulțumim pentru găzduire, au spus într-un glas picăturile Doxi și MARTEka.
O dată ajunși la lumină, au pronunțat descântecul:
Hidrogen doi oxigen
Harabara oameni redevim
Huruburu aventura să povestim
Hidrogen doi oxigen.
Cei doi copii s-au scuturat și și-au netezit hainele.
– A fost extrem de interesant și destul de periculos pot spune!
– Așa este Doxi! Dar gândește-te că am scăpat ușor pentru că este vară. Ce te făceai dacă înghețai și te transformai în fulg de nea?
– Brrrr! Ai dreptate!
Minunata aventură a celor doi s-a sfârșit cu bine. Acum, studiază circuitul apei când își pregătesc ceaiul și știți voi… apa clocotește, o parte se transformă în aburi (vapori de apă) care întâlnesc o suprafață rece și redevin picături.
Bine, studiul despre apă poate fi realizat și când vă faceți duș!
