Drumul cărții

Aerul proaspăt, cu miros de flori de tei, a
pătruns pe fereastra camerei. Cărţile frumos aşezate pe rafturile bibliotecii
se bucurau de razele vesele ale soarelui.
– Hei, când ai ajuns tu aici? grăi o carte groasă, cu coperţi tocite.
– Bună dimineaţa. Aseară, am fost lecturată până la final şi apoi mi-am primit
locul în bibliotecă.
– Miroşi încă a tuş. Eşti o carte tânără. Cum se mai scrie azi o carte?
– Da, sunt o carte tânără. Acum o lună am ieşit din tipografie. Mi-a plăcut
aventura!
– Te rog, povesteşte-mi, şopti cartea cu pagini îngălbenite de timp.
– Păi… mii de litere pornesc în zbor până întâlnesc un scriitor, de care
sunt atrase ca un magnet. Acesta le răsfaţă, le mângâie şi le ordonează în
cuvinte. Acestea sunt aşezate în propoziţii. Duhul Cărţii suflă peste poveste
şi personajele capătă viaţă şi îşi încep activitatea. Scriitorul, duce
manuscrisul la  o editură, unde este
preluată de un redactor.
Redactorul este omul ce priveşte,
Răsfoieşte şi citeşte o poveste.
De personaje de se-ndrăgosteşte
Sau acţiunea o-ndrăgeşte,
Manuscrisul aventura şi-o trăieşte.
„Gata… am hotărât. Această poveste va fi publicată” s-a auzit vocea fermă
a redactorului. Cineva o va corecta, după care este înmânată unui om talentat
la desen, care creionează personajele, astfel încât povestea poate fi înţeleasă
foarte uşor. Când toate acestea sunt finalizate, un tehnoredactor scrie
povestea la calculator.
          – Nu la maşina de scris? Ciudat,
murmură cartea bătrână.
          – Nu. Acum totul este mai uşor.
Tastele coboară, se ridică.
Literele apar pe monitor.
Personajele dau replică după replică.
Povestea prinde sonor.
          – Când povestea este finalizată,
porneşte spre tipografie. Aici mulţi oameni muncesc pentru a scoate fiecare
pagină. La final, filele sunt lipite, bandajate şi puse între coperţi.
          – Eu am fost o carte valoroasă şi am fost
tipărită într-un număr mic de exemplare, zise cartea cea groasă şi veche.
          – Eu am mulţi fraţi şi surori. Cred că
5000. Am fost împachetate în cutii şi am plecat spre librării, biblioteci
şcolare şi biblioteci publice.
          – Tu cum ai ajuns aici? întrebă cartea
bătrână.
          – Stăteam liniştită pe un raft dintr-o
librărie nouă, frumoasă, luminoasă, când haţ, am fost luată şi răsfoită de un
băieţel drăguţ, pasionat de lectură şi lumea cărţilor.
Tata, te rog frumos să îmi cumperi această
carte. Este interesantă, iar personajele sunt animale din diferite zone
geografice
”, a fost rugămintea micuţului.
Sigur ţi-o cumpăr pentru că ştiu că iubeşti
cărţile şi le îngrijeşti
”, îi răspunse tatăl.
– Da, este fiul stăpânului meu. Într-adevăr, ne vizitează zilnic şi are
grijă de noi. Bine ai venit pe rafturile bibliotecii, tânără enciclopedie
despre animale.
– Bine te-am găsit, carte înţeleaptă de istorie.
*
Pe bibliotecă era un afiş, în care era reprezentat un zid format din cărţi.
Mesajul scris dedesubt: „Dragi copii, iubiţi cărţile şi îngrijiţi-le ca pe
animalele voastre de companie. Cărţile vă transformă în oameni mari, frumoşi,
isteţi şi curajoşi”.
Dragi copii, Ţara Cărţilor vizitaţi.
Eroii iubesc micuţii care citesc
Zânele, fetiţele isteţe ocrotesc.
Iubiţi-ne, nu ne abandonaţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.