Biblioterapie, lectura, viață
Ecoul poveștilor în labirintul vieții – scrisă din experiența mea cu lectura
Weekendul are darul de a ne lua de mână și de a ne scoate, pentru câteva clipe, din zgomotul săptămânii. E o pauză mai lungă, ca o respirație adâncă, în care timpul nu mai aleargă, ci se așază. În aceste două zile, lucrurile simple capătă greutate: o plimbare fără scop, o cană de ceai băută încet, câteva pagini citite fără grabă. Pauza nu e fugă, ci întoarcere.
Dar, dincolo de weekend, există și acele 15 minute zilnice care pot schimba ritmul unei zile întregi. Un sfert de oră în care închidem ușa lumii și ne așezăm cu noi înșine. Uneori e liniște, alteori e nevoie de un sprijin blând. Atunci cartea devine hrană: nu pentru minte doar, ci pentru ceea ce în noi obosește, se îndoiește, caută sens. Lectura nu cere performanță. Cere prezență.
În pagini se adună pauza, reflecția și vindecarea discretă. Cuvintele ne ajută să punem ordine, să recunoaștem emoții, să ne regăsim în povești care par scrise pentru altcineva, dar ne ating exact unde trebuie.
„Ecoul poveștilor în labirintul vieții” de Claudia GROZA se strecoară firesc în acest timp de respiro, ca o invitație la terapia prin lectură: nu ca soluție rapidă, ci ca drum interior, parcurs pas cu pas, rând cu rând.
A citi devine astfel un act de grijă. Un medicament fără prospect rigid, o bucurie care nu face zgomot, o hrană care se așază încet și rămâne. În pauza de weekend sau în cele 15 minute zilnice, lectura ne amintește de lucrurile care contează cu adevărat: sensul, liniștea, legătura cu noi înșine.
Carte publicată pe Meleti.ro.
