August 2021. Un coleg de la institutul de cercetare, unde am lucrat o perioadă, îmi trimite un mesaj: „Bună! Vrei câteva ore la o școală privată?”
-Îți mulțumesc mult, dar nu am timp. Am multe ore și proiecte foarte dragi sufletului!
Peste câteva săptămâni, îmi scrie:
– Îi pot da numărul tău directoarei pentru a discuta cu tine?
– Bine!
Era ceva care îmi spunea să nu accept.
Am mers la interviu. M-au întrebat cum predau. Am povestit despre lecții creative, realizarea unor piese de teatru la lecția țesuturi, mulaje din materiale reciclabile, poveștile cu detectivul Curios pornind de la curiozități. Am precizat și notele peste 9 luate de elevii mei la examenul de bacalaureat.
Primul an am fost plătită la oră. Ghinion pentru mine!
Anul acesta, am înțeles de fapt cine e investitorul. O persoană care nu a predat o oră în viața sa. Care este paralelă cu educația! Am lucrat mult cu copiii. Am completat fișe. Am văzut filmulețe. Am dus mulaje și planșe din recuzita personală ( erau reviste la chioșcul de ziare cu componente ale corpului uman și reușisem să construiesc craniul și ochii ). Am luat mulaje cu împrumut de la liceu. Alergam între școli pentru a reuși să determin copiii să iubească biologia, știința vieții, pe care o văd, o simt prin toți porii. Pentru mine educația înseamnă comunicare, exprimare liberă, creativitate, dobândire de abilități. Le-am dus cărți pentru biblioteca școlii. Nu pentru faimă, ci din dragoste pentru copii. Am organizat câteva ateliere de scriere creativă ca opțional.
La un test în octombrie, elevii casei a VI-a au luat note slabe, dar câțiva au obținut note de 9. Nu voiam să le trec în catalog! Patroana se uită pe teste și afirmă:
– Note slabe înseamnă că trebuie să schimbi metoda de predare! Nu treci notele de 9 pentru că faci discriminare!
– Pe bune? Discriminare? Hai să ne uităm în DEX! Eu am predat 18 ani… în școli diferite, niveluri diferite. Am dat examene! Ce experiență ai tu?
Nu i-am spus! Doar am gândit! Dar i-am scris un mesaj prin care îi explicam faptul că aceste elevi vor da examene, vor merge la licee, nu pot să le dau zece pe nimic. Vor vrea să participe la concursuri și nu se vor putea exprima în scris. Nu pot face evaluare doar pe bază de proiecte!
Din acel moment, comportamentul ei s-a schimbat. Nu îmi răspundea la salut. Comunicare zero. Halal manager! Zero! Tensiunea creștea și am ales că nu am de ce sta într-un mediu în care nu ma simteam apreciata, respectata ( desi eram unul dintre cei mai scoliti profesori ). Am ales să îmi dau demisia. Nu mai spun ca eu nu aveam contract semnat. Dupa demisie si-a trimis angajata sa imi aduca cele doua contracte sa le semnez. Mi-a plătit din 1500 lei, doar 1125 lei pentru că nu m-am mai dus. Perfect! Mi-am cerut banii pentru zilele de concediu aferente perioadei lucrate. A făcut ea un calcul ca am fost in vacanta si nu am mers in activitate… dar eu nu am scris si nu am semnat nicio cerere de concediu! Mă simt furată și nedreptățită!
Mă gândeam asa… cine are bani să facă o școală privată… și nici măcar să nu aibă idee de comportament civilizat, de comunicare, să îmi explice faptul că are nevoie de note mari pentru a-i crește prestigiul școlii.
Sunt extrem de dezgustată și dezamăgită! Da! Poate să facă ce vrea cu banii mei! Dacă s-a pretat la banii mei munciți cu trudă, cu stres – alergam sa nu întârzii – să fie sănătoasă! Există un Dumnezeu! Întotdeauna! Nu am să slujesc BANUL! Sunt demnă! Într-o zi sper să realizeze ce putere are educația și lectura!
Am ales sa împărtășesc aici… pentru a-mi învăța lecția: să îmi ascult intuiția! Să spun adevărul întotdeauna! Banii se pot pierde oricând! Educația și bunătatea, bunul simț niciodată!
Acum zâmbesc! Am povestit colegilor mei profesori cu experiență. Mi-au spus mereu: „Pleaca! Aia nu e scoala!” Am mai tras de dragul copiilor. Acum am înteles! BANUL DEZUMANIZEAZĂ PE UNII DINTRE NOI!
Imi pare rau pentru experienta ta. Eu am facut pregatirea si am dat licenta la modulul pedagogic, dar nu am mers sa predau.
Imi place sa predau. Imi place sa formez oameni. E pacat cand „patron” de scoala este cineva care nu poate citi o carte intr-un an, nu stie sa comunice si nici nu pune accent pe educatie. E un „moft” prin care de fapt isi „educa” propriul copil. 🙁
Nu se stie cand vei avea nevoie de acel modul! 🙂
Buna, mulțumim tare mult pentru impartasirea experientei. Aveti un sfat cu privire la cum sa alegem scoala pentru copii nostri? Semnat mamica de 2 copii de gradinita
Multumesc mult! 🙂
Scoala o alegem dupa cum simtim. Eu mi-am dat copiii la o scoala de stat. Si aici exista variante Step by Step, Waldorf unde copiii sunt mai relaxati, se pune accent pe creativitate.
Mai devreme sau mai tarziu avem nevoie de acele diplome de absolvire. E nevoie sa fie obtinute pe bune, in urma unei educatii solide.
Abilitatile de comunicare ( scris si vorbit, precum si prin lectura ) sunt extrem de importante!
„Patroana” scolii asta nu a inteles! PLus ca ea accepta foarte multi copii cu CES. E dificil sa lucrezi cu astfel de copii daca nu le poti asigura munca de 1 la 1. Eu am fost intrigata de faptul ca ea nu accepta faptul ca nu stie sa conduca o institutie, sa comunice si sa aprecieze valoarea unui angajat.