Fabrica de dulciuri – partea a doua

Se aud din nou paşi, din ce în ce mai mulţi, cu diferite frecvenţe şi intensităţi. Oamenii vin la muncă, deci este o altă zi. Între cutia de carton şi carcasa de plastic în care stau bomboanele, pătrunde o rază diafană a luminii de neon.

În curând, clienţi de diferite vârste se plimbă printre rafturi. Bomboanele stau cuminţi doar doar vor fi cumpărate şi scăpate din aceste locuri triste.

Doi copii, frate şi soră, caută un anumit sortiment de bomboane. Băiatul, deşi este destul de înalt, nu ajunge la ultimul raft, atinge cu vârfurile degetelor o cutie, şi aceasta se răstoarnă. Bomboanele ies din cutie şi sunt sfărâmate, altele au cucuie sau suferă de ameţeli.

Suratele lor trec la atac. Sar de pe rafturi lovind cu putere în cei doi copii, iscându-se un adevărat dezastru. Angajaţii vin să vadă ce se întâmplă.

– Nu am văzut aşa ceva niciodată, se vaită vânzătoarele!

– Ce nebunie! Copiii aceştia sunt de vină!

– Să chemăm poliţia!

– Da, chemaţi poliţia spuse şeful magazinului, luând copiii şi ducându-i la el în birou.

Băiatul, trist, dar sigur pe el, încearcă să povestească ce s-a întâmplat. Soara lui stătea cuminte pe o canapea.

– Nu-ţi răci gura de pomană. Aşteaptă să sosească poliţia şi vei da atunci explicaţii, timp în care îşi aprinse o ţigară.

Doi poliţişti îşi fac apariţia în magazin.

– Ce s-a-ntâmplat?

– Aceşti copii au vrut să fure bomboane.

– Nu este adevărat, strigă băiatul, ridicându-se şi privind dur chipul şefului.

– Ne poţi povesti cum petrecut toată tărăşenia?

– Sigur, domnule poliţist. Am vrut să iau un anumit sortiment de bomboane. Cutiile erau aşezate pe ultimul raft. M-am întins, am atins cu degetele cutia, dar nu am reuşit să o prind bine. Cutia a alunecat şi bomboanele s-au împrăştiat. Cred că boambenele s-au revoltat, crezând că vreau să le fac rău. Dar nu am urmărit acest lucru. Nici gând, nici pe departe să fac asta.

Poliţistul l-a luat pe băiat şi au mers împreună la raionul cu dulciuri. Au reconstituit întâmplarea, şi s-a văzut că tânărul a avut dreptate. Bomboanele necăjite că au produs supărare unui copil bun şi iubitor de bomboane, au sărit în palmele lui.

Vânzătoarele şi poliţiştii au fost impresionaţi de gestul boamboanele, au înţeles căa fost un accident nevinovat şi au eliberat copiii.

– Să mănânci tot ca să creşti, să ajungi la bomboanele care îţi plac, precum şi la visele tale, spuse zâmbind poliţistul.

*

Întindeţi braţele spre ceea ce vă place, spre visele voastre. Aveţi curajul să spuneţi mereu adevărul, căci astfel se găsesc soluţiile mult mai uşor.