Fabrica de dulciuri

Din şoseaua principală se face o alee ce şerpuieşte printre copacii cu trunchiuri groase şi coroane bogate, ce duce spre fabrica de dulciuri. Pe alocuri, asfaltul este întrerupt şi din acele locuri creşte iarbă deasă, de un verde aprins.

Cu paşi siguri, hotărât, cu gândul la dulciurile pe care le va împacheta azi, cu hainele mirosind a vanilie şi buzele cu gust de zahăr pudră, merge David, un tânăr cu suflet bun, căruia îi plac acadelele şi napolitanele. Lucrează de ani buni la fabrica de dulciuri, care iată se întrezăreşte dintre copaci. Vai ce frumoasă este! Ferestrele sunt din turtă dulce, zidurile din bezele colorate, uşile din ciocolată, clanţele sunt din jeleu, rafturile din blat de tort, butoanele din bomboane.

– Bună dimineaţa, salută David echipa de cofetari, veseli şi harnici, îmbrăcaţi în halate albe şi purtând mândri coifuri înalte, ca cele boiereşti.

– Bună dimineaţa şi ţie, băiat vanilat! şi toţi au început să râdă cu poftă.

– Cum merge treaba?

– Foarte bine. Priveşte numai şi apoi spune ce părere ai.

Laptele proaspăt obţinut de la vacile de la ferma din apropiere se amestecă în valuri dansante cu praful de cacao turnat cu talent de cofetar. Vanilia şi romul curg în vasul în care vor lua naştere cele mai delicioase bomboane. Vişinele sunt aşezate cu bucurie în formele ce se vor umple de compoziţia realizată mai sus. Bomboanele iau forme diverse, apoi sunt puse la îngheţat, în frigidere înalte, la care se urcă folosind scări de scorţişoară. Rafturile sunt colorate variat, pentru fiecare tip de bomboană o altă nuanţă, astfel încât oamenii care se ocupă de ambalat să nu se încurce.

David a pornit în inspecţia de verificare a bomboanelor, pentru a putea porni acţiunea de împachetare.

– Bun, bun, arată delicios toate, forme perfecte, mirosuri apetisante, aşa că ne putem apuca de ambalat.

Colegii lui David s-au echipat corespunzător, coifuri şi mănuşi din plastic, şi au pornit sarcina de aranjat delicatesele în cutii.

Se aud voci, strigăte, lacrimi. Toţi se miră, se privesc unii pe alţii parcă aşteptând ca unul din ei să fie vinovatul, şi să spună ceva concret.

– Iar de ambalează, iar vom sta zile în şir pe rafturile din magazine, să fim zgâlţâite de oameni şi copii pofticioşi dar atât de nehotărâţi, spuse o bomboană fondantă.

– Eu propun o revoltă! Să nu mai stăm la împachetat!

– Nu este tocmai indicat. Tinerii aceştia sunt drăguţi, ne dau viaţă cu dragoste şi dăruire, ne iubesc şi ne răsfaţă.

– Ce propui atunci?

– Când suntem bruscaţi de oamenii din magazine, să îi atacăm sărindu-le în faţă.

– Minunată idee.

Bomboanele au fost aşezate in cutii, sortate şi încărcate în camioane. Au pornit spre cofetării şi magazine, şi aranjate în raioanele de specialitate cu mai multă sau mai puţină atenţie şi migală.

A venit noaptea, luminile s-au stins şi bomboanele au adormit obosite de drum şi emoţii şi agitaţie.

– va urma –