Uncategorized

Ferma veselă de Claudia Groza

În vârful dealului se zăreşte ferma despre care toţi
auziseră. Pare un loc de poveste. Gardul este vesel, fiind construit din lemn,
iar fiecare scândură (ulucă) poartă desenul unui animal ce locuieşte acolo. Este
un fel de suport de cărţi de vizită sau certificate de naştere.  
Iarba este de un verde sănătos, strălucitor. Clar conţine
multe vitamine! Te îmbie să o guşti sau să te rostogoleşti prin ea. Printre
firele de iarbă apare din loc în loc trifoiul cu patru foi.
Aici locuiesc cinci purceluşi, doi măgari, o
herghelie  de cincisprezece cai, câteva
raţe, găini, curcani, patru miei năzdravani, şase iepuri cu blăniţe de culori
diferite, o vacă şi viţelul ei, şi paznicul fermei, căţelul Azorel.
– Cred că este timpul să organizăm un concurs. Nu ne-am mai
distrat de foarte mult timp, se auzi vocea grohăită a unui purceluş.
– În ce constă întrecerea? adăugă curios măgarul.
– De data asta nu te priveşte. La tura următoare. Vei
face parte din juriu acum.
– Mă supun.
– Poţi să ragi pentru a da semnalul de adunare? Sunt
împrăştiaţi care încotro.
– Bineînţeles, şi scoase un răget de te ţineai cu mâinile
de urechi nu alta.
– Ei, nici aşa exagerat, dar îţi mulţumesc.
Cu mic cu mare, animalele s-au strâns în jurul celor doi.
– Dragii mei purceluşi, azi vom organiza un concurs.
Chiar în faţa voastră, am ascuns un inel de fier. Cine îl va dezgropa va primi
o porţie de trifoi proaspăt, suplimentar.
– Uraa! Yuppii – upa –  rupa! se aud urale.
– Pregătiţi-vă. Unu, doi, trei, şiiii….porniţi la
săpat!
Râturile de un roz pal, rotunde ca discurile soarelui
jucăuş, purtând cu  mândrie nările ca
nişte nasturi de ornament, au pornit a scurma pământul. Gropi mai mici, mai
mari, adânci sau superficiale se înmulţeau văzând cu ochii.
–        
Hei,
săpaţi şi aici.
–        
Ba
mai încolo.
Fiecare animal grăia pe limba lui. Se crease o adevărată
hărmălaie. Până şi păsările pădurii, veveriţele şi alte vietăţi, veniseră să
vadă ce se întâmplă.
– Ieee, bravo Codiţă! spuse mielul cu blană neagră, doar
o pată albă se distingea în zona cozii.
Într-adevăr, purceluşul cu o coadă lungă şi spiralată ca
un tirbuşon, duce între dinţi, victoris, inelul de fier.
– Felicitări. Vei primi cea mai delicioasă porţie de
trifoi.
– Mulţumesc. Pot să o împart cu prietenii mei?
– E a ta, aşa că faci cum consideri.
Animalele au plecat spre treburile lor.
–        
Am
şi eu o idee, anunţă iepuraşul Bocănilă.
–        
S-auzim.
–        
Noi,
iepurii, să ne întrecem până la gard şi înapoi.
–        
Şişi…
se bălbâi Troncănilă, ce căştigă învingătorul?
–        
Doi
morcovi proaspeţi şi gustoşi de se va linge pe mustăţi.
–        
Bine,
acceptăm.
–        
Hei,
tu viţelule Fedor, ne dai startul?
Un muget leneş, dar prelung se auzi. Iepuraşii au luat-o
la sănătoasa,  iar Azorel după ei.
Mocăilă, uitându-se la căţel nu a fost atent că a ajuns în zona cu sârmă ghimpată,
şi şi-a prins urechea.
– Au, au şi iar au, şoptea cu mustăţile tremurânde, năsucul
– ca o măslină –  mişcându-se în sus şi-n
jos de durere, cu ochii înlăcrimaţi. O găină care tocmai se ouase, a venit să-l
ajute. Picături ovale de sânge se prelingeau din urechea găurită.
– Nu eşti deloc atent! Mereu eşti cu capul în nori şi
urechile înnodate.
Încet, cu mare grijă, găina a reuşit să îl elibereze pe
iepuraş. Azorel se uita speriat şi se simţea vinovat de incident (accident).
– Data viitoare să fii cu ochii în patru, ca un adevărat
iepure ce eşti, bodogăni găina mergând să vadă ce s-a întâmplat cu ouăle ei.
Uitându-se de aproape, a observat că ouăle ei erau roşii.
Tremurând, cu codiţa între picioare, Mocăilă mărturisi:
– Cred  că
picăturile de sânge le-au colorat. Iartă-mă, te rog!
– Vai, vai, vai. Se apropie Paştele şi ouăle acestea vor
fi sacrificate. Voiam să le clocesc, să iasă pui galbeni şi pufoşi. Vai, vai,
vai, se plângea găina, acoperindu-şi ochii cu aripile.
Azorel şi Mocăilă şi-au luat tiptil tiptil tălpăşiţa.
– Muuuu, dar ce-ai păţit măi năzdrăvane la ureche?
– M-am rănit, îngăimă iepurele.
– Stai să-ţi ling puţiin rana să se vindece.
– Uf, uffff, ce ustură. Nu mai vreau vindecare, nu mai
vreau, striga Mocăilă şi fugea de nu i se vedeau picioarele.
La un moment dat s-a oprit mirat, şi-a frecat ochii cu
lăbuţele amândouă, şi-a privit. În faţa lui se desfăşura un adevărat spectacol.
Măgarii şi caii cântau. Iepuraşii dansau. Păsările – raţe, găini, curcani –
făcuseră o horă în jurul iepuraşilor ce tropăiau de zor. Mieii behăiau şi îşi
încercau corniţele pe scoarţa copacilor din ogradă. Viţelul Fedor privea
spectacolul cu ochii mari, blânzi şi umezi. Îi plăcea. Era fermecat de muzica
haioasă şi dansul vesel ce se desfăşura în faţa lui. Mama sa a venit lângă el
şi privea fericită animalele fermei vesele.
Sărbătorile Pascale se apropiau şi iepuraşii vor fi luaţi
să împartă cadouri copiilor cuminţi!
Claudia Groza Lazăr

16 thoughts on “Ferma veselă de Claudia Groza”

  1. Monica Andrei says:

    Ai mei copii deja se intrec in bahait, topait, latrat si cotcodacit, isi dau startul in veselie si mare bucurie e la noi in casa, caci iubim povestile si animalele. Cu drag iti multumim pentru poveste, Magda, Tudor si Monica

    Răspunde
  3. Rêve blanc says:

    Cat de frumos! Imi place felul in care citind ce ai scris , m-am lasat purtata de imaginatie, in lumea asta colorata si plina de veselie, pe care ai descris-o.. Felicitari, Claudia >:D< (Diana)

    Răspunde
  4. Copiisimame says:

    Ehei! O poveste cu concurs si despre un concurs?! Incercam si noi sa tinem pasul in acest concurs, caci Matei adora povestile tale si nu vrem sa pierdem niciuna! Cu tine soarele apune frumos, ascultand povestile tale, in fiecare seara, pentru noi! Te imbratisam cu drag si iti dorim din toate inimile: Paste Fericit! 🙂 <3
    Cu drag, Matei si Maria

    Răspunde
  5. Copiisimame says:

    Superba si vesela povestea, dar, ca toate povestile tale, plina de invataminte. Mi-a facut mare placere sa o citesc, i-o voi spune si lui Dante, sigur va fi incantat sa regaseasca atatea animale la un loc, poate o va si ilustra :).

    Răspunde
  6. admin says:

    Multumesc!

    Diana …toate cele bune.
    Maria… Matei cunoaste deja Tolba.
    Valy… dante e un frumos. L-am vazut in fotografii cat a crescut. Este un talentat.Astept cu nerabdare desenele. 🙂

    Din cei care mi-au scris… banuiesc ca numai Monica Andrei nu cunoaste "Tolba cu povesti". Astep mail cu adresa postala la: claudia_groza@yahoo.com

    Răspunde
  10. admin says:

    Irina Bogdanescu:

    Mulţumesc din suflet.

    Aştept să-mi scrieţi adresa pentru a vă expedia cartea "Tolba cu poveşti".
    Paşte Fericit şi Lumină binecuvântată.

    Răspunde
  12. irina bogdescu says:

    Paste fericit! noi va multumim,pentru ca exact genul asta de povesti lumineaza copilaria…eu am baietel,poate daca as fi avut fetita preferam o poveste cu zane…dar nici asa nu cred ca are importanta,animalele sunt indragite deopotriva de fetite si baieti,sunt cel mai usor de inteles,si cele mai apropiate de noi!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.