Fiecare lucru are frumuseţea lui…de CG

Fiecare lucru are frumuseţea lui…


     Noaptea înstelată a dispărut precum un fum la apariţia zorilor de zi. Amintirile au fost depozitate în vise şi sădite în sufletele fiinţelor care au dormit ascultând muzica şoptită de stelele aurii. 
O umbră greoaie acoperea alea ce duce spre poiană. Un haos se iscase pe drumurile şerpuite din pădure.
Smarald a auzit zgomotul ce împânzise aerul argintat şi s-a îndreptat înspre locul cu pricina.
– Ce s-a întâmplat? Cine a pricinuit această zarvă infernală, care perturbă armonia şi echilibrul pădurii?, întrebă destul de iritat iepuraşul înţelept.
– Acest melc spune că a sa cochilie este mai frumoasă decât codiţa mea stufoasă!, rosti o veveriţă furioasă de-a dreptul.
– Şi chiar are dreptate! Priveşte la penajul meu multicolor, şopti un păun foarte mândru.
– Dar nimic nu se compară cu frumuseţea florilor, care se transform în fructe gustoase şi hrănitoare!, şopti un alun de pădure. 
– Vă rog să încetaţi! Acum! În acest moment!, strigă Smarald. Niciunul dintre boi nu are dreptate! Fiecare lucru are frumuseţea lui. Din păcate, nu oricine o poate vedea. Aceasta ar trebui să vă dea de gândit! Fiecare frunză, fiecare sămânţă, blana animalelor, aripile insectelor şi tot aşa, toate au farmecul şi frumuseţea lor. 
Animalele au amuţit. L-au privit pe iepuraşul înţelept. Au analizat cele spuse şi i-au dat dreptate. 
Nu degeaba călătorise Smarald împreună cu al său prieten Paj pentru a dobândi înţelepciunea. 
– Iartă-ne, Înţeleptule Smarald. Nu am conştientizat că mândria este atât de puternică! Ne-a determinat să nu vedem dincolo de noi, grăi melcul. 
Animalele au rămase împietrite, privind de jur împrejur şi admirând frumuseţea ce se ascundea în fiecare fiinţă.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.