carte NOUA
Fiecare lucru are frumuseţea lui…de CG
Fiecare lucru are frumuseţea lui…
Noaptea înstelată a dispărut precum un fum la apariţia zorilor de zi. Amintirile au fost depozitate în vise şi sădite în sufletele fiinţelor care au dormit ascultând muzica şoptită de stelele aurii.
O umbră greoaie acoperea alea ce duce spre poiană. Un haos se iscase pe drumurile şerpuite din pădure.
Smarald a auzit zgomotul ce împânzise aerul argintat şi s-a îndreptat înspre locul cu pricina.
– Ce s-a întâmplat? Cine a pricinuit această zarvă infernală, care perturbă armonia şi echilibrul pădurii?, întrebă destul de iritat iepuraşul înţelept.
– Acest melc spune că a sa cochilie este mai frumoasă decât codiţa mea stufoasă!, rosti o veveriţă furioasă de-a dreptul.
– Şi chiar are dreptate! Priveşte la penajul meu multicolor, şopti un păun foarte mândru.
– Dar nimic nu se compară cu frumuseţea florilor, care se transform în fructe gustoase şi hrănitoare!, şopti un alun de pădure.
– Vă rog să încetaţi! Acum! În acest moment!, strigă Smarald. Niciunul dintre boi nu are dreptate! Fiecare lucru are frumuseţea lui. Din păcate, nu oricine o poate vedea. Aceasta ar trebui să vă dea de gândit! Fiecare frunză, fiecare sămânţă, blana animalelor, aripile insectelor şi tot aşa, toate au farmecul şi frumuseţea lor.
Animalele au amuţit. L-au privit pe iepuraşul înţelept. Au analizat cele spuse şi i-au dat dreptate.
Nu degeaba călătorise Smarald împreună cu al său prieten Paj pentru a dobândi înţelepciunea.
– Iartă-ne, Înţeleptule Smarald. Nu am conştientizat că mândria este atât de puternică! Ne-a determinat să nu vedem dincolo de noi, grăi melcul.
Animalele au rămase împietrite, privind de jur împrejur şi admirând frumuseţea ce se ascundea în fiecare fiinţă.
