Florareasa

De mica, Lia iubea florile. Pe unde gasea cate o samanta o punea in pamant cu atentie, dragoste si bucurie, care ii inroseau obrajii rotunzi. Zambetul aparea pe chipul de culoarea zapezii, cand plante plapande se iveau din pamantul roditor.
-Buna dimineata, planta firava. Cat esti de frumoasa! Florile si fructele tale vor insenina ziua multor trecatori.
Plantele o iubeau. Se intoarceau dupa ea ca dupa soare. Lia emana caldura si duiosie. Avea un cuvant bland si potrivit pentru fiecare fiinta.
Anii au trecut, si tanara a decis sa isi deschida propria afacere. Ce altceva decat o florarie! Albe, rosii, portocalii, mai mari, mai mici, la ghivece, in boluri, fel si fel de plante stateau vesele si radioase pe rafturi, asteptandusi randul pentru a infrumuseta gradina sau fereastra cuiva.
Intr-un colt, se afla de ceva vreme, o planta, care nu mai inflorea.
– De ce esti trista? ce se intampla cu tine de nu vrei sa infloresti? Ce te supara? Ce se ascunde in celule tale si nu-ti pace? aborda Lia planta.
– As vrea sa am flori asemenea cerceilor tai. Stiu ca nu se poate, si sunt foarte trista. Oare sunt pretentioasa? Sunt prea cocheta sau mandra sau ce se intampla cu mine? raspunse planta.
-Draga mea, dar se poate! ai sa vezi ca maine, vei avea flori cu forma cerceilor mei. Iar asta, numai pentru simplul fapt ca ai indraznit sa marturisesti (sa evoci) dorinta ce te framanta. De curand, cineva mi-a comunicat ca „pruncul care nu plange, nu primeste hrana”. Cata dreptate avea!
Noaptea se lasa si alunga soarele franjurat in spatele muntilor. Stelele apar una cate una, falindu-se in frumusete si stralucire. Licuricii le fac concurenta, iar greierii canta cu spor. Vantul sufla usor, precum aerul expirat in timp ce paznicul padurii sforaia si unduia frunzele plantelor din preajma sa. Insectele erau obligate sa isi infiga foarte bine piciorusele in vegetatia ce le adapostea.
La prima ora a diminetii, cand roua sclipea in razele timide ale soarelui somnoros, Lia a sosit intr-un suflet sa vada ce s-a intamplat cu planta din ajun.
In soapta, ii spuse:
-Buna dimineata! Cum te simti azi? Ia sa vedem: ai cercei?
-Aaa… spuse cascand planta, buna dimineata fata buna. Da, uite, am doi mici si finuti.
-Sunt minunati. Absolut superbi. Cred ca sunt chiar invidioasa.
Planta si Lia s-au pornit pe un ras molipsitor. Fauna si vegetatia se bucurau alaturi de ele.
Ati ghicit cum se nmeste planta cu cercei? Sigur, CERCELUS!
Iubiti natura cu tot ce are ea mai frumos… plante, animale, culoare, fenomene meteorolgice, forme de relief, ape si sol.