Frici de mamă

Lectura pentru mine înseamnă o discuție cu prietene sincere. O carte îmi oferă o serie de întrebări ( inteligente ), ale căror răspunsuri mă ajută să mă cunosc mai bine, să înțeleg situația prin care trec în alt mod decât cel pe care îl percep în disperare de cauză și să învăț o serie de lecție pe care nu am șansa să le aflu din experiența de viață.

Citind „Poveste pentru Maria” de Ioana Bâldea Constantinescu am înțeles ( încă o dată ) cât de important este să le lăsăm moștenire copiilor noștri povestea sinceră despre relația noastră cu ei. Eu am scris câteva povești cu ei când era mici, dar vreau să le scriu o poveste pentru când vor fi adulți. Să le povestesc despre fricile mele când se dădeau cu tiroliana, cu trotineta pe locuri în pantă, pentru clipele în care se apropiau prea mult de apă, când mâncau ceva mai dur și știam că se grăbesc să înghită, la fiecare căzătură.

Uneori mă supăr pe mine când mă văd așa disperată! Ieri am iești în parc, ei erau cu trotinetele, eu voiam să citesc pe bancă și mi-a stat inima când am ridicat privirea și nu i-am zărit în aria mea. Când au apărut le-am menționat:

– Dacă vă duceți prea departe, nu mai stăm!

Apoi am regretat. Vor crește și nu vor avea curaj, nu vor îndrăzni să iasă din zona lor de confort. Nu îmi doresc asta! Vreau să aibă curajul să facă multe acțiuni.

Am și frici că nu voi fi o mamă înțelegătoare, că voi pierde controlul, că nu le pot oferi o educație bună și altele.

Care sunt fricile tale de mamă? Cum le gestionezi? Le împărtășești cuiva?