poezie
Frişca
E cald şi nimeni nu are chef de joacă.
Hipopotamului Tomy îi este dor de o băltoacă.
Nu prea găseşte şi asta îl întristează.
Băieţelul năzdravan, din satul cu pricina,
Tot agita un tub cu frişcă.
Speriându-se de monstrul din faţa sa,
A scurs toată frişca în şosea.
Tomy, voios nevoie mare,
S-a aruncat în pata albă de frişcă,
Picioarele i-au alunecat şi a făcut un şpagat
De toată frumuseţea.
Gustând din pasta lăptoasă,
Hipopotamul a fost teribil de încântat
De dulcele ivit şi, cand privea spre asfinţit,
Deodat- a fost stropit de nori grei şi furioşi,
Probabil chiar invidioşi pe ospăţul delicios
Al mostruleţului haios.
