poezie
Frumoasa rază de soare
Raza de soare a ieşit dimineaţă nemachiată.
Norul i-a spus că e mult prea frumoasă
Şi s-ar putea să fie deocheată.
Ea s-a uitat în oglinda lacului,
Peştii au ieşit să o admire,
Aveau impresia că e o nălucire.
Broscoiul în frac, ce sta pe lac,
Dă uşor la o parte frunza nufărului,
O priveşte asiduu şi pe loc se-ndrăgosteşte.
– Ascunde-te, îţi va arde pielea!
Strigau de zor suratele.
Norul trase rapid o perdea peste chipul razei,
Care se retrase in aplauze şi urale.
Ce ţi-e şi cu fetele!
