Fulg de Nea de Claudia Groza Era ziua în care toate dorinţele se înghesuiau să intre într-un sac roşu. Asta se întâmplă o dată într-un an. Porumbeii voiau să mănânce cozonac. Iubirea voia să mângâie bătrânii şi orfanii. Îngerii îşi propuseseră să ajungă în cât mai multe case. Fulg de Nea şi-a luat bastonul. Când voia să pornească spre uşă, a fost oprit. – Hei, ar fi bine să îţi iei şi paltonul. Norii au anunţat că vor turna apă multă. Mâine se pare că va fi polei. – Off… iar îi vor îngreuna drumul lui Crăciun. – Da… se pare că asta urmăresc, spuse într-o doară un fulguleţ. Fulg de Nea, morocănos, a luat paltonul din cuierul argintiu format din stele de mare, şi a pornit spre oraş. Zarvă multă pe aici. Dacă nu se ferea avea toate şansele să fie rănit. Oamenii nu mai zâmbeau. Îşi umpleau sacoşele cu bomboane, fructe, carne. Vântul bătea uşor şi asta îi deranja vizibil. – Nu pot să cred! Lămâi care să tricoteze? şopti mirat Fulg de Nea, ascunzându-se într-un colţ. – Se aude o voce străină… gânguri o lămâie verde. – Nu-i nimic. Tricotează în continuare. Peste două ore, spiriduşii lui Crăciun vin să ridice fularele. Tuşind pentru a-şi regla vocea, Fulg de Nea întrebă: – Aici este atelierul lui Crăciun? – Nu. Este un punct de lucru, răspunse rapid o lămâie mare, fără a privi spre cel care adresase întrebarea. – Vă pot ajuta cu ceva? – Ce ştii să faci? – Păi… pot face din zahăr, fulgi de zăpadă, steluţe, îngeri. – E perfect. Pe raftul acela ai zahăr, restul nu mă interesează. Te descurci. -Bineînţeles. Fulg de Nea şi-a lăsat paltonul şi bastonul şi s-a pus pe treabă. Adevărate bijuterii din zahăr meşterea personajul poveştii noastre. Cutiile se umpleau cât vedeai cu ochii. – Au sosit, au sosit, striga lămâia verde. Spiriduşii sunt aici. – Toate comenzile sunt gata. O sută de fulare, o sută de căciuli, patru veste şi doisprezece mănuşi sunt amabalate. – Bonus oferim bunătăţile create de acest domn. Cum vă numiţi? – Fulg de Nea, doamnă. Spiriduşii au încărcat în sanie cutiile. La ieşire, ce să vezi. Un alunecuş de zile mari. Norii se ţinuseră de cuvânt şi au turnat în câteva minute găleţi de apă. Vântul răutăcios şi invidios că el nu primea niciodată cadouri de la Crăciun, a făcut ca apa să se întindă ca o peliculă foarte subţire. Gerul, fratele vitreg al vântului, s-a aliat cu acesta. Spiriduşii nu puteau înainta. De teamă că nu îşi vor împlini misiunea din seară sfântă, au început să plângă. – Ce ne facem? Vom întârzia. Cadourile nu vor fi împachetate. Fulg de Nea, răsuci bastonul şi din înaltul albastru şi curat, au început să cadă fulgi de nea din familia lui, a rudelor şi a prietenilor. Poleiul a fost înmuat în câteva clipe şi spiriduşii au condus sania cu succes până la cabana lui Crăciun. – Tati, tati… ce dor ne era de o plimbare. Îţi mulţumim, strigau veseli copiii lui Fulg de Nea. Acesta zâmbi fericit. Îşi luă paltonul şi porni pe străzi. Privea pe ferestrele caselor. – Câtă tristeţe se află aici. Le-ar prinde bine să reîntâlnească bucuria. Răsuci bastonul şi instală bucuria în sufletele oamenilor. Îngerii au coborât din ceruri să-i dea o mână de ajutor. – Fulg de Nea, te ajutăm şi noi. – Mulţumesc… dăruiţi linişte, fericire, armonie, căldură, zâmbete şi înţelegere între oameni. – Cu mare drag, răspunseră îngerii în cor. Din aceea seară, Fulg de Nea şi îngerii, dăruiesc lucruri minunate tuturor în seara de Crăciun. Cei buni la suflet, care se roagă şi zâmbesc, pot auzi glasurile îngerilor când vin în casele lor.
Frumoasă povestea! Câte avem de învățat până și de la micuții fulgi de nea!… Doar dacă avem ochii inimii deschiși…
Mulțumesc pentru poveste! 🙂
Cu toate dragostea… 🙂
Te rog mult sa-mi lasai adresa postala e mail: claudia_groza@yahoo.com ca sa iti trimit cartea "Tolba cu povesti".
Imbratisari si minuni in viata ta, copila frumoasa!