Fulgul Puf

intreaga noapte, fulgii grei si dolofani mangaiasera brazii semeti. padurea se furisase sub mantia groasa de omat si isi purta tacerea sub lumina puternica si inghetata a soarelui de iarna.

fulgii alergau veseli si dansau dupa muzica zurgalailor ce se auzeau in departari. unul dintre ei, grasun si curios de tot ce vedea, s-a ratacit.

– oauuu… ce case frumoase! e atata liniste pe aici, spuse Fulgul Puf.

a ramas fascinat privind la vrabiile care se hraneau in fata unei case.

– ce fata sufletista, sopti Puf, vazand chipul zambitor al fetei care aruncase frimituri de paine pentru pasarile care aveau nevoie de hrana, si le privea cum se bucura de ele.

mai departe, a zarit copii fericiti de bogatia zapezii care le adusese bucuria unei vacante reusite. unii se bateau cu bulgari, altii construiau oameni de zapada si se intreceau in creativitate; altii se dadeau pe derdelus cu saniute colorate sau pungi de plastic.

– cata animatie si cata voie buna! este minunat sa fii copil! exclama fulgul.

facand o pirueta in aerul inghetat, fulgul nostru a vazut doi batrani carand un brad pentru a fi impodobit pentru Craciun. a surprins discutia lor:

– se va bucura mult nepotica noastra. este la varsta la care intelege farmecul acestei zile.

– simt ca ma topesc de emotie, gandi fulgul si zbura mai departe.

lumina de la fereastra camerei de la etajul trei al uni bloc, i-a atras atentia. a ajuns si s-a lipit de geam. o fetita firava, cu parul lung, strans intr-o coada impletita, canta la pian.

– e divin! e spectaculos! este senzational! este ce nu am am mai auzit si intalnit! repeta emotionat si impresionat Fulgul Puf.

dupa cateva minute bune, fetita s-a oprit, si a venit spre fereastra.

– cata zapada! acum, ca tot am terminat de repetat am sa-mi sun prietenele sa iesim la o bulgareala pe cinste. a deschis geamul pentru a respira aerul rece si curat adus de departe, de la Polul Nord de Zana Iarna.

atunci, Fulgul Puf, s-a desprins si a venit in palma fetitei.

– esti minunata, mi-ai adus bucurie si m-ai facut sa simt ce nimeni nu a reusit vreodata: fericire. m-ai vrajit! zise fulgul de nea si se topi in mana calda, plapanda a micutei cantarete.

– din ce esti tu plasmuit frumosule si unicule fulg de nea? intreba fetita, sarutand apa ce a ramas din Fulgul Puf in palma ei. te voi iubi mereu. in fiecare zi de ajun, iti voi darui un cantec in dar. stiu ca il vei auzi, oriunde ai fi!

*

zilele de iarna au farmec, bucurie, veselie, dor de oameni dragi, amintirile cele mai frumoase, armonie si magie!

traiti-le din plin, dragi copii, mici si mari!