jurnal de mamă
FURIA de Claudia Groza
FURIA
de Claudia Groza
Emoțiile călătoresc pretutindeni. Bucuria, Fericirea, Frica și Furia vizitează oamenii pentru a-i învăța să fie buni, puternici, curajoși.
Ema este o fetiță gingașă, talentată și foarte isteață. Pictează extrem de frumos.Se pregătește pentru o expoziție de pictură la Palatul Copiilor. Fetița iubește animalele și are mulți prieteni. Bunătatea și Fericirea sunt prietenele ei secrete.
-Bună dimineața, micuțo! Ce planuri ai pentru azi?, rosti Bunătatea.
– Bună dimineața!, spuse Ema și o îmbrățișă pe Bunătate. Astăzi îmi ajut o colegă să își refacă unele desene pentru portofoliu.
– Minunat! Așadar toată lumea va fi fericită, se auzi o voce veselă.
– Bună dimineața, Fericireeeee!, au strigat în cor Ema și Bunătatea.
Cele trei prietene au servit micul dejun în liniște, cu zâmbetul pe chip. Se anunța o zi calmă, cu bucurii și fericire.
– Bună Lia! Ești pregătită pentru o muncă de un adevărat pictor?, grăi Ema.
– Sincer sunt puțin cam obosită. Aseară m-am înfuriat rău de tot când mi-am amintit cum vântul mi-a desfăcut pur și simplu dosarul și mi-a purtat desenele prin ploaie. Era și amuzant, Ema. Parcă dansau planșele.
– Lia, se va rezolva! Orice problem are o soluție. Ce bine că nu cunosc această emoție: Furia.
”Nu mă cunoști, dar în această după-amiază vom face cunoștință”!, murmură Furia.
Cu drag și veselie Ema i-a desenat toate planșele distruse de ploaie. Lia este talentată și ea, dar oboseala și supărarea au făcut-o să nu se mai poată concentra pe desen. La final, Ema i-arătat lucrările prietenei sale.
– Ce părere ai? Îți plac? Sunt reușite?
– Sunt supeeerbe! Îți mulțumesc Ema pentru răbdarea și bunătatea ta. Nu mulți ar face asta, crede-mă.
Cele două fete s-au îmbrățișat, apoi a plecat fiecare la casa ei. Ajunsă acasă, Ema s- schimbat și a vrut să se apuce de rezolvarea temelor. Nu a fost atentă și a vărsat paharul cu apă chiar pe caietul de matematică cu tema rezolvată. Dintr-o dată a început să țipe, să arunce cu penarul, cărțile și caietele prin încăpere.
– Nu se poate așa ceva! Nu mai pot! Sunt obosită și nu mai timp să rezolv tema!
Furia privea acest spectacol și râdea.
– Credeai că tu nu mă vei cunoaște niciodată și îmi vei rezista! Privește-te!, rosti Furia, întinzându-i fetițeo oglindă.
Ema a privit. A căzut în capcana Furiei. Nu se putea așa ceva!
– Fir-ar să fie! A fost o capcană! Este prima și ultima când mă las păcălită!, murmură Ema.
– Da, da! Acesta este numai începutul, zise Furia.
Însă Ema s-a întâlnit rapid cu prietenele ei Bunătatea și Fericirea și le-a povestit cum a căzut în mrejele Furiei.
– Off! Draga noastră, trebuie să fii fermă și să nu te lași influențată de domnișoara Furie. Pe cât este de elegantă, pe atât este de urâtă. Și te transform și pe tine într-o persoană urâtă, spuse Bunătatea tristă.
– Te-a pus să te privești în oglindă?, întrebă Fericirea.
– Da! M-am privit în oglidă, șopti Ema.
– Și ți-a plăcut ce ai văzut?, adăugă Bunătatea.
– Sincer? Nici nu m-am recunoscut, spuse Ema foarte supărată.
– De fiecare dată când simți prezența Furiei prin preajmă, respiră și amintește-ți de imaginea ta în oglindă, rosti Bunătatea.
– Sau vizualizează un câine furios! Cum te simți?, murmură Fericirea dându-i Emei părul pe spate.
– Îmi este teamă!, răspunse Ema.
– Vezi? Aceași teamă o simt și cei din jurul tău când ești furioasă. Îi poți răni fie cu un obiect aruncat, fie cu vreun cuvânt dur care îi poate jigni, spuse Bunătatea.
– Știam că mă pot baza pe ajutorul vostru.De aceea v-am și chemat. Vă mulțumesc mult! Am să ignor prezența Furiei.
Furia a plecat din casa Emei și nu a mai vizitat-o niciodată. A înțeles că este o fată bună, veselă, fericită și nu pierde timp înfuriindu-se. Bunătatea și Fericirea sunt mândre că au o astfel de prietenă, care nu se lasă influențată de emoții negative.
Dragi copii, când simțiți Furia în preajma voastră respirați, numărați până la zece și gândiți-vă că aceasta vă transformă în adevărați monștri dacă o lăsați să vă influențeze.
Furia a hotărât să îi viziteze numai pe copiii fricoși.
