Greierele Dor – Visător devine spion (cap.2) | Duminica Poveștilor

O rețetă magică (cap.2)

Vântul se prinse într-o horă a frunzelor distinse. Cerul se pictase multicolor: cu gri, cu alb, cu roz și portocaliu. Era foarte fistichiu!

Greierele Dor-Visător s-a îmbrăcat repejor și a gătit ceva ușor. O rețetă magică a pregătit pentru a avea noroc în călătoria de nemaiauzit.

– Ce faci acolo, prieten drag? întrebă un raton.

– Gătesc o omletă magică, după o rețetă magică, de nimeni știută, de nimeni cunoscută!

– Ce ingrediente folosești?

– Of, dar indiscret mai ești! Bine! Ție îți împărtășesc secretul românesc și strămoșesc.

– Mulțumesc, Dor-Visător, bucătar atotștiutor!

– Așadar și prin urmare, am pus ouă de țânțar, muștar și un gram de sare. Am făcut o omletă pufoasă și foarte gustoasă. Piper am adăugat în acest aluat fermecat. Pe toate le-am amestecat cu o lingură de lemn de cireș pentru un oaspete oacheș ce-mi ești!

– Miroase atât de bine! Sigur n-ai dat greș! spuse Tom ratonul ce-și învârtea bastonul.

– Mă bucur că-ți place mirosul asemănător cu chiparosul!

Omleta era gata. Tava aburi scotea, care te-nvăluiau și te amețeau, de toate relele pe loc te vindecau.

– Să tăiem omleta magică, care îți dă energie, bucurie și multă veselie! rosti greierele Dor-Visător, zâmbind satisfăcător.

– Îmmmm! Ce bunătate! E magie adevărată în această farfurie și optimism în organism! grăi extrem de încântat ratonul emancipat.

– Voi pleca în lumea largă să adun rețete în tolba cu secrete! Să ai grijă de tine și să te mai rogi din când în când și pentru mine.

– Să fii sănătos și foarte curajos! Cu siguranță vei reuși rețete originale să găsești, tolba să o întregești cu bunătăți regești! Doamna – Toamnă te va răsplăti, boierește vei trăi cu o cămară plină cu delicioase conserve, murături și dulcețuri! Poți cânta liniștit toată vara, când știi cât e de îndestulată cămara!

– Acum, am o dilemă! Cu ce să mă îmbrac? În frac cu papion sau în salopetă și un tricou în ton?

– Poartă ceva ușor, să nu fii observat când prin bucătării umbli teleghidat de teamă să nu fi arestat!

– Așa am să fac! Un trening lejer, caschetă de miner și din adidași din fir de borangic, pe unde merg să nu las nicio urmă, nimic!

Prietenii s-au îmbrățișat, iar Luna a răsărit dintre norii adunați grămezi și cu simpatie i-a privit.

Va urma…

Autor: Claudia Groza Lazăr

Citeste si capitolul 1: Dor Visător primește o misiune (cap.1)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.