Rețeta dulce a prieteniei (cap.3)
Zorii abia se-ndulceau când greierele Dor-Visător, puțin temător, a pornit călătoria. Privea cerul zâmbind, numai de bine gândind. Soarele se rostogolea și tot mai rotund devenea, dar Dor- Visător mergea fericit spre misiunea ce o avea de îndeplinit.
– Dar zău că adânc te gândești, deloc nu glumești! Pe unde mergi nu privești?
– Scuzați! Iertați! Pe cine-am deranjat de așa rău s-a înverșunat pe un greiere îngândurat?
– O biată furnică, puțin cam amețită! Așa e în mușuroi când pregătirile-s în toi! Cum te numești și încotro te grăbești?
– Sunt Dor-Visător și-n lume am pornit călător!
– Eu mi-s Pia și-ador hărnicia, bucuria și prietenia.
– Încântat sunt eu mereu de toți cei pe care-i întâlnesc și pe dată-i îndrăgesc! Dar chiar mă grăbesc! Am o misiune greuță pe care trebuie să o îndeplinesc.
– Pot cu ceva să te ajut sau să te sfătuiesc? întrebă Pia aranjându-și ia.
– Off! E dificil de explicat și de relatat! Realmente complicat!
– Ei! Ce poate fi atât de greu? Să construiești un muzeu? Să pictezi cu boabe de cafea un zeu? râse furnica pe care-o apucase o tuse.
– Îți spun dacă insiști! Am de adunat rețete orginale în lume gătite, pe mapamond vestite, dar care au ingrediente secrete! oftă Dor-Visător ștergându-și sudoarea cu palma încetișor.
– Uite! Îți vând un pont câștigător! Spre Italia pornește repejor, iar în Sicilia caută un dirijor în Do major, care deține rețeta prieteniei din vechime.
– Este adevărat și serios ce îndrugi acolo atât de mieros?
– Parol! Crezi că-mi arde de glume cu un prieten ce pornește speriat în lume?
– Mulțumesc enorm de mult! Mulțumesc din suflet! La întoarcere un dar am să-ți ofer, de la un spion – greier!
Dor-Visător a plecat liniștit și optimist spre Sicilia. Vântul îi șoptea povești despre zâne și spiriduși, despre vrăjitoare cu a lor licoare, dar și cu fețe-mpărătești.
Orașul l-a nimerit pe dată și un indicator i-a arătat drumul spre dirijor. Tiptil-tiptil s-a strecurat, geamul de la bucătărie deschis l-a aflat și repejor a intrat. L-a zărit pe dirijor, în halat de casă îmbrăcat și în taină în sertar a așezat o agendă cu rețete secrete.
Greierele spion a sărit sub un castron până bărbatul a picat răpus de Domnul Somn cu papion! Țuști, a ieșit fericit! Sertarul cu grijă l-a tras, deși era atât de greu! Agenda a răsfoit și rețeta dulce a prieteniei a descoperit. Despre ce credeți că această rețetă era? Despre înghețată de vanilie și ciocolată, cu fistic și mentă asezonată.
Se iau 250 ml de lapte din bidoane colorate. Se amestecă încet cu zahăr și ouă de prepeliță pentru aromă și putere, optimism și voință. Din cacao de Mexic și apă plată, puțin încălzită, se prepară o ciocolată iscusită, de copii iubită, de adulți pândită în momente de tristețe și de aprigă ispită. Cu grijă, zâmbet și bucurie, se scoate lent din cutie fisticul vernil încărcat cu magie.
În momentul când amestecul devine cremos, pe lingură săltând voios, se ia un castron curat, se toarnă compoziția și cu toată discreția se ornează cu mentă finlandeză și se pune la congelator pentru a fi servită cu gingășie și prietenie în sufragerie, cu suc și multă veselie pe a muzicii armonie!
Dor-Visător a zâmbit și din aripi a fâlfâit, pe dată rețeta a fost copiată și în tolbă așezată.
Nu putea să plece fără un semn de mulțumire, așa că dirijorului un cântecel în Do major i-a cântat cu însuflețire.
Mulțumit că prima misiune și-a încheiat, Dor-Visător a zburat pe balcon și priveliștea Siciliei a fotografiat, să o poarte în suflet ca pe un talisman mult admirat.
Va urma…
Autor: Claudia Groza Lazăr
Citeste si capitolul 2: O rețetă magică (cap.2)