Rețeta speranței (cap.5)
Mirosul de umed și rece, dar și gâdilatul unui fir de iarbă de vânt balansat, pe greierele nostru spion l-au trezit pe dat. Ploua cu găleata din norii strânși pe cer în ceată.
– Brrr! E cam frig! Aș mânca un covrig!
– E brutărie aproape! Te conduc dacă vrei, rosti un șoarece foarte drăguțel.
– În ce oraș ne aflăm?
– La Paris, orașul de vis, de poveste și cu dragoste!
– Ai dreptate! Trebuie să ajung la căldură. Simt cum tot corpul de la frig mă ustură!
– Să mergem la brutărie! Să ne încălzim, apoi ceva gustos de mâncat să găsim. Sincer, tare foame mi-e! spuse șoricelul Che.
În timp ce sărea prin ploaie, greierele se prezentă.
– Sunt Dor-Visător, de meserie spion și de rețete secrete amator și culegător! Fac o colecție frumoasă pentru o doamnă aleasă, regina anotimpurilor,Toamna viilor!
– Foarte uimitor! Fermecător! Toamna pictează un minunat decor, în fiecare an schimbător.
– Așa este! Am intrat în misiune pentru frumusețea și gingășia ei.
– În Paris, oraș din nordul Franței, vei găsi rețeta secretă a speranței, șopti Che, scuturându-și picăturile de ploaie.
În brutărie s-au furișat și lângă un calorifer s-au așezat. Imediat s-au uscat, ba chiar și o porție de somn bun și-au asumat. Puteau fi găsiți și rapid evacuați.
– Privește sus! În raftul verde deschis se află rețeta secretă de care ți-am zis.
– Mulțumesc! Sper să reușesc raftul să-l deschid, rețeta să o iau!
– Am să te ajut! Așa m-am gândit de la început. Totul era prevăzut! De aceea în calea ta am apărut! Nimic nu este întâmplător, Dor-Visător!
Patiserii și brutarii au plecat să servească masa de prânz într-un loc foarte depărtat.
– Acum este momentul potrivit! Clipa magică a sosit! Am să mă cațăr, sertarul să-l deschid și rețeta să o pun în buzunar!
– Bine1 Eu te acopăr! Dacă vine cineva șuier de trei ori un sunet de fluier! rosti Dor –Visător.
Șoricelul Che iute pe dulap a urcat, sertarul cu rețeta l-a depistat și ținându-se cu lăbuțele din față de un subțire fir de ață, cu lăbuțele de jos a deschis și pe dată a zis:
– Am găsit! Prinde!
Rețeta magică era făcută sul și pe el scria: „Rețeta Speranței se vinde!”
Cei doi prieteni din brutărie au fugit și sub un pod pe Sena s-au adăpostit. Imediat, pe nerăsuflate rețeta magică au citit. Brânză cu roșii și cu ceapă într-un aluat dospit aveau să-ncapă, apoi prin semințe de in și de susan perpelit, speranța să rămână la cel ce a iubit și multă bucurie a dăruit.
Speranța creșteși rodește precum semințele de in din aluatul despre care se povestește că-i făcut cu apă de trandafir și făină din grâul fermecat la moara de pe rîul din vale măcinat.
Așadar, Dor-Visător o altă rețetă în tolbă adăpostea și încă un prieten minunat în sufletul său primea.
Fericit văzând că misiunea chiar de era grea se îndeplinea, greierele spion a mers la Lion să doarmă într-un hotel cu stele un milion, apoi să ia un avion spre țelul următor: Madrid, orașul fericirii și de iubire avid.
Va urma…
Autor: Claudia Groza Lazăr
Citeste si capitolul 3: Rețeta tristeții (cap.4)