Greierele Dor – Visător devine spion (cap.5) | Duminica Poveștilor

Rețeta speranței (cap.5)

Mirosul de umed și rece, dar și gâdilatul unui fir de iarbă de vânt balansat, pe greierele nostru spion l-au trezit pe dat. Ploua cu găleata din norii strânși pe cer în ceată.

– Brrr! E cam frig! Aș mânca un covrig!

– E brutărie aproape! Te conduc dacă vrei, rosti un șoarece foarte drăguțel.

– În ce oraș ne aflăm?

– La Paris, orașul de vis, de poveste și cu dragoste!

– Ai dreptate! Trebuie să ajung la căldură. Simt cum tot corpul de la frig mă ustură!

– Să mergem la brutărie! Să ne încălzim, apoi ceva gustos de mâncat să găsim. Sincer, tare foame mi-e! spuse șoricelul Che.

În timp ce sărea prin ploaie, greierele se prezentă.

– Sunt Dor-Visător, de meserie spion și de rețete secrete amator și culegător! Fac o colecție frumoasă pentru o doamnă aleasă, regina anotimpurilor,Toamna viilor!

– Foarte uimitor! Fermecător! Toamna pictează un minunat decor, în fiecare an schimbător.

– Așa este! Am intrat în misiune pentru frumusețea și gingășia ei.

– În Paris, oraș din nordul Franței, vei găsi rețeta secretă a speranței, șopti Che, scuturându-și picăturile de ploaie.

În brutărie s-au furișat și lângă un calorifer s-au așezat. Imediat s-au uscat, ba chiar și o porție de somn bun și-au asumat. Puteau fi găsiți și rapid evacuați.

– Privește sus! În raftul verde deschis se află rețeta secretă de care ți-am zis.

– Mulțumesc! Sper să reușesc raftul să-l deschid, rețeta să o iau!

– Am să te ajut! Așa m-am gândit de la început. Totul era prevăzut! De aceea în calea ta am apărut! Nimic nu este întâmplător, Dor-Visător!

Patiserii și brutarii au plecat să servească masa de prânz într-un loc foarte depărtat.

– Acum este momentul potrivit! Clipa magică a sosit! Am să mă cațăr, sertarul să-l deschid și rețeta să o pun în buzunar!

– Bine1 Eu te acopăr! Dacă vine cineva șuier de trei ori un sunet de fluier! rosti Dor –Visător.

Șoricelul Che iute pe dulap a urcat, sertarul cu rețeta l-a depistat și ținându-se cu lăbuțele din față de un subțire fir de ață, cu lăbuțele de jos a deschis și pe dată a zis:

– Am găsit! Prinde!

Rețeta magică era făcută sul și pe el scria: „Rețeta Speranței se vinde!”

Cei doi prieteni din brutărie au fugit și sub un pod pe Sena s-au adăpostit. Imediat, pe nerăsuflate rețeta magică au citit. Brânză cu roșii și cu ceapă într-un aluat dospit aveau să-ncapă, apoi prin semințe de in și de susan perpelit, speranța să rămână la cel ce a iubit și multă bucurie a dăruit.

Speranța creșteși rodește precum semințele de in din aluatul despre care se povestește că-i făcut cu apă de trandafir și făină din grâul fermecat la moara de pe rîul din vale măcinat.

Așadar, Dor-Visător o altă rețetă în tolbă adăpostea și încă un prieten minunat în sufletul său primea.

Fericit văzând că misiunea chiar de era grea se îndeplinea, greierele spion a mers la Lion să doarmă într-un hotel cu stele un milion, apoi să ia un avion spre țelul următor: Madrid, orașul fericirii și de iubire avid.

Va urma…

Autor: Claudia Groza Lazăr

Citeste si capitolul 3: Rețeta tristeții (cap.4)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.