Greierele Dor-Visător devine spion (cap.7) | Duminica Poveștilor

Tolba cu rețete (cap. 7)

Soarele tot mai sus urca, sprinten și șugăbăț, iar greierele nostru dormea neîntors. Dar învățul are și dezvăț. O pasăre cu penaj multicolor, l-a trezit pe micul spion cu al ei zbor și glas croncănitor. Speriat că nu știa unde se afla, Dor-Visător a țipat ușor. Era în tren și circula spre casă, în România cea aleasă. Și-a scos mâncarea din carcasă și a gustat puțin.

– Ar merge niște vin! spuse un fluture glumeț.

– Ai dreptate! Dar aș cădea pe spate! Am un proiect important de predat, altfel zău că te-aș fi ascultat.

– Îmi poți mărturisi despre ce e vorba?

– Un proiect cu rețete lumești speciale așezate într-o tolbă!

– Foarte interesant și original. Credeam că e ceva banal, dar e chiar magistral acest proiect la care ai muncit! rosti fluturele Fob fericit, deși cam nedumerit.

– Mulțumesc! Chiar am muncit din plin ca acasă cu tolba plină să vin.

– M-aș bucura să te urmez până acasă. Se poate?

– Cu mare bucurie doresc să te am ca oaspete! Eu sunt Dor-Visător, un greier muncitor, călător și mare tenor.

Cele două insecte tot pălăvrăgind despre rețete și alte interesante subiecte au ajuns la casa greierelui. Prietenul raton, scutura de zor, casa mereu să strălucească, stăpânul oricând să își primească.

– Cioc, cioc, cioc! Să nu te sperii, a venit ceasul sosirii din depărtări și alte zări, strigă Dor-Visător.

– Prieten drag! Bine-ai sosit! Stai acolo în prag, un pahar cu șampanie să servim, momentul să-l cinstim.

– Adu trei pahare! Am un oaspete de onoare de peste hotare!

– Mi-nu-nat!

Cei trei au sărbătorit că Dor-Visător misiunea și-a îndeplinit.

– Chiar de n-a fost ușor sunt fericit c-am izbutit lume bună să cunosc, rețete delicioase să adun și în tolbă să le pun.

Doamna Toamnă s-a făcut simțită printr-o adiere cu miros de pere și mere.

– Bine-ai venit, greier-ndrăgit! Ei! Ia spune-mi? Ai reușit rețete originale să găsești și în tolbă să le dosești?

– Blândă și gustoasă Doamnă Toamnă, am izbutit! Misiunea mi-am îndeplinit! Rețete gustoase am găsit. Prieteni minunați am descoperit. Tolba plină a sosit!

Dor-Visător roșu în obraji, tolba a răsturnat pe masa din bucătărie, cu pardoseală stacojie.

– Oau! Dar este minunat! E mult mai mult decât am așteptat de la un greier visător și cântător. Nu am ce face decât în fața ta să mă înclin și să îți ofer un pahar cu vin.

– Mulțumesc! Sunt încântat că am izbândit în misiunea aceasta grea pentru puterea mea.

– Așa cum ne-am înțeles, cămara îți va fi plină cu bunătăți, ceapă, slănină, gemuri, verdețuri, legume și sosuri aduse din întreaga lume fără a le ști pe nume.

Cam aceasta a fost povestea noastră. Dor-Visător a trăit mulți ani cu bine. A cântat frumos în fiecare vară, noi cântece la chitară, dar și la vioară. El a-nvățat ceva: în viață munca e primordială!

A! Și am uitat ceva! El le-a trimis prietenilor scrisori de sărbători cu talismane în culori și flori de câmp presate pentru amintiri minunate!

Sfârșit

Autor: Claudia Groza Lazăr

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.