Gutuile și copilăria – de Claudia Groza

Trei gutui parfumate stau cuminți pe pervaz. Geamurile sunt aburite. Afară e soare cu dinți și frigul pătrunde pe sub haine. 

Luiza privește spre gradină. Îi e dor de mama. Prea greu trece timpul când dragostea este puternică, ca un șuvoi de apă. 

– Hai la masă, copilă cu bucle castanii!

Bunico, te rog frumos, îmi pregătești mâncare de gutui?

– Desigur, mica mea fetița!

 

– Mi-e dor de mama! Ea iubește gutuile. Aveam ritualul nostru. Ștergeam puful cu o cârpă moale. Apoi o spălam și o feliam. Miroseam feliile și închideam ochii, imaginându-ne într-o livadă. Razele de soare ne mângaiau părul și noi ne îmbrațișăm. apoi râdeam și mâncam până ni se sterpezeau dinții. Și iar rădeam. Acum… vreau doar o mâncare de gutui cum numai mama știe a face. 

– Da! Și eu! De la mine a învățat! Ce spui dacă mi-ai da o mână de ajutor.

– Desigur! Apoi, facem fotografii și îi trimitem mamei, în Spania.

– Bineîțeles! Sigur i se va însenina.

Gutuile sunt înrudite cu merele și perele. Sincer, cu perele chiar seamănă bine la duritate. Ce bune sunt pentru eliminarea stresului. 

– Luiza, gutuile sunt foarte bune pentru răceli, febra, gastrita. Ajută și la pierderea kilogramelor care s-au așezat pe ici pe colo în vacanța de vară. 

– Mulțumesc bunico! Am să fac un proiect despre  gutui cu puf galben ca de pui. Încep cu o poezie. Apoi scriu despre pomul fructifer și la final abordez partea de sănătate. Cred că vreau să devin medic care va salva oameni prin hrană sănătoasă și activități fizice!

– Sigur vei ajunge departe! Esti ambițioasă și perseverentă!

Mirosul mâncării inunda narile, bucătăria și se prelinge pe fereastra deschisă. Trecătorii se opresc și inhalează vaporii. Sigur va deveni mancarea preferata a multor români.

4 thoughts on “Gutuile și copilăria – de Claudia Groza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.