Hoata – partea a II-a

Cerul a început să cearnă fulgi cu aromă de vanilie. Bianca se plictisese în camera ei de la orfelinat. Şi-a pus căciula pe cap, a smuls paltonul din cuier şi a pornit să cunoască oameni şi să vadă miracolul iernii. Copila apăsa fiecare pas în omătul proaspăt. Se amuza văzând urma cizmuliţei desenată în urma ei. Ridica ochii spre cer şi lăsa fulgii mari să-i mângâie faţa de culoarea cafelei cu mult lapte. Gropiţele din obraji erau fericite de atenţia ce li se acorda. Zărind magazinul central frumos împodobit, fetiţa a simţit dorinţa de a vdea cum este în interior. Părea măreţ precum un palat. – Oauuu… este impresionant, şopti copila zărind bradul imens din interiorul magazinului. Câte beculeţe! Câtă beteală. Câte acadele! şoptea Bianca. Privirea îi sticlea şi gura îi lăsa apă văzând atâtea dulciuri. Se uită în stânga, se uită în dreapta şi haţ o acadea. A îndesat-o iute în buzunarul paltonului. Degeaba. Camerele de supravegheat au văzut totul. Domnul poliţist s-a apropiat încet de copilă. – Cum te numeşti, fetiţo? Tăcere. Se temea de oamenii îmbrăcaţi în uniformă. – Nu ştii să vorbeşti? – Bianca. Bianca mă numesc, răspunse repede, uitându-se în altă direcţie decât la domnul din faţa sa. – Te rog să mă însoţeşti să îţi spun o poveste. Copila îl urmă, fără a comenta în niciun fel. – Vă rog nu. Domnule poliţist, vă rog nu o pedepsiţi. Uitaţi aici banii pentru acadea. Linişte. Bărbatul înalt, cu o burtă mare şi o mustaţă stufoasă, se uită când la o fată, când la cealaltă. – Mă scuzaţi. Am văzut tot ce s-a întâmplat. Ea este prietena mea. Poftiţi banii. Povestea nu se va mai repeta. Să mergem, draga mea. Părinţii mei ne aşteaptă, şi Timea, fetiţa apărută printr-un miracol, o luă de mână pe fetiţa orfană. După ce s-au îndepărtat, salvatorea îi spuse: – Să nu-ţi fie teamă. Nu îţi cer banii. Hai să-ţi prezint părinţii mei. Sunt atât de buni şi răbdători! Te vor îndrăgi. Sunt sigură că şi tu pe ei. Timea a făcut prezentările. – Suntem încântaţi să te cunoaştem. – Mie îmi este foame. Ce spuneţi de o pizza? se auzi vocea veselă a tatălui. – Votăm pentru pizza, strigară în cor fetele.