Hoaţa – prima parte

Când orele amiezii tronează  ziua, stomacul fiecăruia dintre noi îşi cere
dreptul.  Mirosul covrigilor calzi te ameţeşte
dacă eşti nemâncat de ore bune. Ochii Biancăi strălucesc la vederea stafidelor
aurii ce împodobesc covrigii uriaşi. Paşii micuţei  se îndreaptă spre magazin. Cu o îndemânare şi
o viteză uimitoare, covrigul este furat.

–        
Poliţia,
prindeţi hoaţa! strigă vânzătoare, ieşind în pragul covrigăriei.

Bianca a ajuns departe. Găseşte o bancă, se odihneşte
puţin şi începe să mănânce cu poftă din covrig. Porumbeii se adună în jurul ei.

– Pentru că am furat, împart cu voi. Sunteţi atât de
frumoşi! Pe lângă asta, voi vă aveţi unul pe altul. Eu sunt singură. Locuiesc
într-o casă plină de copii, dar nimeni nu mă iubeşte.

Tristă,  dar cu
foamea potolită copila se îndreaptă spre orfelinat.

O coţofană, o prinde din urmă şi o atinge pe umăr.

– Hei, să ştii că şi eu fur. E un defect major. Fur tot
ce străluceşte în lumina soarelui. 
Prietenii mei nu au o părere prea bună despre mine. Îţi dau un sfat
prietenesc: nu mai fura. Lucrurile se vor înrăutăţi.

– Am înţeles, răspunse copila, dar coţofana zburase.

Fetiţa rămâne pe gânduri. A furat pentru că îi era foame.
Oare va deveni o hoaţă?

Orfelinatul se zăreşte. Gardul viu dă un farmec deosebit
acestei case înalte. Din curte se  aude
gălăgie.  Intrând tiptil, Bianca este
îmbrăţişată de copiii mai mici, care o iubesc ca pe o soră.

–        
Nu
v-am adus nimic. Sunt obosită. Merg să-mi fac lecţiile.

Glasuri triste se aud în cor.

–        
Este
supărată. I s-a întâmplat ceva, şopti un băiat.

Lecţiile au obosit-o pe micuţa noastră. Pleoapele au
căzut grele şi copila a păşit pe tărâmul viselor. O ceată de îngeri au sosit
rapid să o îmbrăţişeze.

– Ce bine că ai venit. Ne era dor de tine.

– Şi mie de voi. Nu aţi aflat ce am făcut?

– Ba da, ştim tot. Însă te-am iertat, deoarece am înţeles
că îţi era foame.

– Îmi pare rău de gestul pe care  l-am făcut. Nu ştiu ce a  fost în capul meu. Mirosul covrigilor calzi a
declanşat totul, spuse cu voce ruşinoasă Bianca.

Îngerii s-au jucat cu Bianca şi i-au readus zâmbetul pe
buze.