II Ospăţul de Claudia Groza

Un ardei mai rotofei,
Galben precum leii,
Strigă-n gura mare:
-Ha, ha, ha, ce arătare,
Cu o casă în spinare!
-Nu fi rău, măi ardei gras.
Tu nu vezi că nu ai nas?
Vărul tău, ardeiul iute,
Are maniere mai multe.
O ceapă lacrimogenă,
A văzut întreaga scenă.
Două verzei mari, în floare,
Se apleacă şi grăiesc:
-Ca-ntr-o zi de sărbătoare,
Mângâiate fin de soare,
Pătlăgelele roşesc, 
În obraji se rumenesc.
Vrem să-ţi oferim,
Un adevărat festin,
Un ospăţ de neuitat,
În mândrul nostru regat.
Cu frunze delicioase,
Mari şi cărnoase.
-Sunt onorat, stimată varză,
Şi Dinu făcu o plecăciune de vază.