Inimioara

Joaca şi jocul îl fascinau. Un băieţel grăsun, cu privire ageră, răspuns pentru orice l-ai fi întrebat – de parcă s-ar fi pregătit temeinic pentru vreun concurs la grădiniţă -, cu un sac doldora de întrebări, avea însă o teamă. Toţi avem temeri, puteţi spune. Aşa este. Important este să le învingem. Băieţelul nostru, Rareş pe numele său, de numai 5 ani voioşi şi minunaţi ca el, avea frică de întuneric.
– Mami, dar vreau să dorm cu tine! Mi-ai promis! – Ştii că mă superi când faci asta. Eşti un băiat mare şi am încredere că vei înţelege că după zi urmează noapte. Soarele locuieşte pe cer în timpul zilei, iar noaptea, face schimb cu Luna. Pentru ca animalele şi oamenii să se poată odihni mai bine, căci nu toţi îşi permit să îşi cumpere draperii şi jaluzele, Luna are o lumină mai slabă. – Bine, am să încerc să mă lupt cu teama şi să o înving. Am aflat eu că, dacă gândeşti precum un magician, vei reuşi în tot ce îţi propui, oricât ţi se pare de greu la început. Într-un final, vei descoperi că era de fapt un fleac, o banalitate. – Păi vezi, puiul meu scump?, şi mama îşi îmbrăţişă băiatul, învelindu-l cu păturica cea pufoasă şi norocoasă. Uite, acest pui de elefant, îţi va ţine companie pe timpul nopţii, va alunga teama şi te va însoţi în călătoria ta prin vis. – Am să îl numesc INIMIOARĂ, pentru că este de la tine mami, iar tu eşti mereu în inima mea. – O, dragul meu, ce nume frumos i-ai ales. Aşa să fie! Inimioară să-i rămână numele, şi te va iubi şi te va ocroti. Îngerii să te sărute pufos şi apăsat, puiule! – Noapte bună, mami! – Noapte bună, copil angelic, spuse mama sărutându-l apăsat pe frunte.