Am descoperit-o pe Elif Shafak cu „10 minute și 38 de secunnde în lumea asta stranie”. M-a fermecat stilul de scriere, amploarea celor 10 minute descrise, cultura turcească și puterea unei femei.
„Insula copacilor dispăruți” – CIPRU, mi-a oferit geografie, istorie, multă taxonomie și ecologie, două culturi deosebite ( și învrăjbite ): turcă și greacă, iubire adevărată, tristețe, familie și speranță.
„nimic nu le apropie mai mult pe femeile de pe insulă decât graviditatea.Mereu am crezut că femeile gravide sunt o altă nație. Urmează aceleași reguli nescrise, iar noaptea, când se duc la culcare, mintea lor deapănă griji și temeri apropiate.
… fericirea ne sperie. am fost învățați că pentru fiecare fărâmă de mulțumire urmează o fărâmă de suferință, pentru fiecare hohot de râs curg o mulțime de lacrimi..”
„dacă familiile seamănă cu copacii.., traumele familiale sunt ca o rășină groasă, ce picură dintr-o tăietură făcută-n scoarță. Se preling peste generații întregi.
Calea unei traume moștenite e aleatorie, nu știi niciodată cine s-ar putea alege cu ea, însă cineva o să se-aleagă sigur. Dintre copiii care trăiesc sub același acoperiș, unii sunt mai afectați de ea decât alții. ….S-ar putea să dai peste nepoți care poartă pe umeri durerile și suferințele bunicilor. ”
„Înțelepciunea e alcătuită din zece părți: nouă părți de tăcere și o parte de cuvinte.”
„În clipa aia simți mirosul de alcool din răsuflarea mamei ei. Mirosea a tristețe.”
Proiectul la istorie … „întrebați-vă bunicii sau un alt membru al familiei cum era în tinerețea lor și scrieți un eseu…”
„S-ajungi acolo ți-e sortit,
Dar să pornești la drum nu fi deloc grăbit…” – Spre Itaca de KONSTANTINOS KAVAFIS
„Viața sub pământ nu e nici simplă, nici monotonă…. ci freamătă de activitate. pământul capătă nuanțe neașteptate. Oamenii își învață copiii să picteze pământul doar într-o singură culoare. Își imaginează cerul albastru, iarba verde, soarele galbn și pământul în întregime maroniu. Dac-ar ști că au curcubeie sub picioare.
… Un copac are o mie de urechi ciulite în toate părțile. eu pot desluși clefăitul omizilor când îmi găuresc frunzele, bâzîitul albinelor care trec în zbor, zumzetul aripilor de cărăbuș.”
Citate: „ de care deja mi-e dor- cioburile de lumină ale stelelor, frumusețea lunii pe cerul nopții, perfectă și puțin pătată, ca un ou de măcăleandru…”
SMOCHIN – Ficus carica
„- Ce voiam să spun este că unii oameni stau în fața unui copac și primul lucru pe care-l observă e trunchiul. Aceștia sunt cei care dau întâietate ordinii, siguranței, regulilor, continuității. Apoi sunt cei care văd crengile înainte de orice altceva. Aceștia tânjesc după schimbare, după senzația de libertate. Și apoi sunt cei atrași de rădăcinni, cu toate că stau ascunse sub pământ. Aceștia suntt foarte atașați emoțional de moștenirea, identitatea, tradițiile lor…”
„Cine nu cunoaște pădurea chiliană nu cunoaște această planetă. Aceste ținuturi, acest lut, această tăcere m-au plămădit ca să colind lumea cântând.” Pablo Neruda, „Mărturisesc că am trăit. Memorii”
Intervenția soldaților britanici. dispariția oamenilor, bebelușii morți de malerie… toate m-au întristat, m-au speriat…
Am afirmat mereu că animalele ( chiar furnicile, albinele…. care trăiesc în colonii ) sunt mult mai unite și mai bune decât noi, oamenii, aspect subliniat și în această carte.
