Interviu cu actrița Alina Teianu-Cocioran, vocea desenelor animate

1. Bună Alina. Sincer, nu îmi amintesc cum ne-am cunoscut, dar îmi e foarte dragă colaborarea noastră, CD-ul cu povești. Ce poți să ne spui despre tine?
Bună, draga Claudia! Da, un proiect foarte frumos. Ascult poveștile scrise de tine cu drag.
Sa va spun cate ceva despre mine, nu?! Sunt actrița cu acte în regula de aproape 11 ani, de când am dat concurs la Teatrul de Animație Țăndărică, fiind studenta în anul II la Universitatea Națională de Arta Teatrala și Cinematografica “I. L. Caragiale”. În rest, de-a lungul anilor, am avut norocul sa ating toate ramurile acest meserii, de la radio ( Radio Campus Urziceni, Radio Itsy Bitsy, Radio România Junior, Radio România Muzical), pana la TV, filme, reclame, dublaje, cursuri de actorie cu copiii și prezentări de festivaluri și spectacole. Însă cel mai important rol rămâne cel de mama, pentru mandra mea de 2 ani și 8 luni, Katia, dar și pentru bebele băiețel ce ne întregește familia în iunie.
2. Știu că îți place foarte mult să citești. Care este cartea ta de suflet?
Da, lectura este una dintre marile mele pasiuni. Sunt multe cărți ce mi-au ajuns la suflet de-a lungul anilor. Țin minte ca primul roman citit, în clasa a doua, a fost “Roscovanul”. 😊 Cartea mea preferata pot spune ca este “Agonie și extaz”, de Irving Stone. În rest, una citită de curând, “Lumina dintre oceane”, de M. L. Stedman este tare faina. Mi-ar fi greu sa fac un top, fiindcă sunt foarte multe.
3. Ce te-a determinat să devii actriță pentru copii? Care este spectacolul cel mai drag?
Adesea îmi spun ca nimic nu este întâmplător în viata. Am început sa lucrez cu copiii pe când făceam emisiuni la radio, în orașul natal. Apoi am aflat și de secția de Păpuși și Marionete din cadrul U.N.A.T.C, după doi ani în care dadusem admitere la secția de Actorie. Și asa au început sa se lege toate. Meseria asta m-a chemat și bine am făcut ca i-am răspuns.
Spectacole dragi sunt toate. Primul rol avut în teatru a fost cel de Alba ca Zăpadă, de exemplu. Peste ani, “Alice în Țara Minunilor” a devenit preferatul meu. Apoi a apărut rolul de Fata Moșneagului. Cel mai recent spectacol la care am lucrat este “Rățușca cea Urata”, care mi-e tare drag, prin complexitatea personajelor cărora le dau naștere.
4. Te admir pentru că îți crești fetița în acest mediu al lecturii. Ce ai făcut sa aibă răbdare să urmărească un spectacol de teatru?
Da, este pasionata și ea de cărți. Am citit foarte mult încă de când era în burtică, apoi cu ea la san, este înconjurată de cărți în toată casa, mergem împreună la bibliotecă. Nu avea cum sa scape de “microbul” asta.
Legat de spectacole, am dus-o de la 1 an si a stat nemiscata. Apoi am reluat eu activitatea, stătea la tati în brate, însă se cam supăra, voia la mami pe scena. Ma striga, plângea, etc. Ușor ușor, crescând, a început sa stea fără probleme. Chiar am o amintire foarte faina, avea 2 ani și jumătate, am apărut pe scena, era liniște și se aude glasciorul ei în toată sala: “Uite, e mami! E frumoasa mami! “
5. Ești vocea multor personaje de desene animate. Este greu să dublezi un personaj animat? Care este preferatul tău?
Da, dublez cu mare placere de vreo 8 ani. Nu este greu, atât timp cât prinzi repede. După puțin timp, nici nu mai este nevoie sa aștepti replica în limba engleza, înregistrezi direct. Și curg replicile fără probleme. Am dublat pentru foarte multe seriale, dar și pentru filme de cinema. Printre preferate se numără Oița din “Doctorița Plusica”, Shimmer din “Shimmer și Shine”, Limonadă din “Big Hero Six”, Stacy din “Boss Baby”, Felintra din “Sheera”.
6. Crezi în destin și în ursit? Știu că faci asta cu mult talent și o enormă dăruire. Adaptezi fiecare „spectacol”?
Da, cred ca ce ți-e scris, în frunte ți-e pus. Mi-e foarte drag sa ursesc pruncii, fac asta de vreo 8 ani cu mare dăruire. Atmosfera de la botez este minunata, toți sunt emoționați, iar puiul de om emana atâta energie pozitiva. Adaptez “urseala” în functie de dorința părinților. Pot personaliza textul, aduc trimiteri la meseriile părinților și ale nașilor, iau interviu în direct frățiorilor mai mari sau copiilor nașilor, etc. Întotdeauna momentul a avut succes.
7. Cum îți păstrezi optimismul și zâmbetul? De unde îți iei energia de zi cu zi?
Cred ca meseria mea ma ajuta întotdeauna. Practic, mergând dimineața la spectacol și auzind atâtea voci de copii, dând naștere atâtor personaje haioase pe scena sau la dublaje, intrând în contact direct cu ei, nu am cum sa nu fiu vesela și optimista. Și ma întorc acasă, unde am cea mai vesela fetita din lume si cel mai glumeț soț, asa ca nu am încotro. 😁
8. Ce înseamnă familia pentru tine?

Este cea mai importanta. Fără ei nu as avea energia, inspirația, bucuria, dorința de a face atâtea.

9. Cum arată o zi din viața ta?

Depinde. Acum, fiind cu burtica din nou, e un pic diferita, fiindcă nu mai sunt atât de ocupata. Însă, de regula, am un program destul de încărcat. Dimineața spectacol (lectura în metrou pana la teatru), uneori repetiții – dacă intru într-un nou spectacol, dublaje la desene, cursuri cu copiii. Însă am și zile când sunt libera și petrecem în familie, la un muzeu, la o plimbare în parc, jucandu-ne acasă, citind. Se încheie cu un film în doi, uneori, pe canapea.

10. Ce le-ai spune tinerilor care finalizează cursurile unui liceu și nu știu ce meserie să își aleagă? Mulți vor să câștige rapid sume mari de bani. Ce argumente ai pentru a urma facultatea de actorie, secția pentru copii?

Este adevărat, deseori, liceenii se gândesc în primul rand la meserii bănoase, importante. Sunt și din cei care aleg din pasiune, ce ii atrage cel mai mult. Depinde și ce ii sfătuiesc părinții. Ai mei, de exemplu, s-au opus inițial, tocmai fiindcă spuneau ca nu este o meserie sigura, ca nu sunt bani, “tu, cu olimpiade și note mari, poți sa dai unde vrei”. Însă nu ma vedeam făcând altceva și acum ei sunt tare mândri. Ii sfătuiesc pe cei la început de drum sa aleagă și cu mintea, dar și cu sufletul. Dacă le place ceva cu adevărat, sa nu se lase, sa își urmeze visul. Meseria asta este uneori grea, dar îți aduce atât de multe satisfacții. Și, în plus, poți face foarte multe, de la teatru, pana la filme, reclame, etc. Sa fii în locul potrivit, la momentul potrivit doar.
11. Multe piese de teatru, clasice, au fost readaptate. Unii părinți au fost revoltați. Ești de acord cu poveștile clasice sau ești de părere că este indicat să nu existe rău sau personaje negative în povești/teatru/desene animate?
Asta este tendința regizorilor, sa readapteze. Însă este ceva normal, trebuie sa fim deschiși schimbărilor ce survin. Tu, ca părinte, ii poți explica puiului ce se întâmplă pe scena. Vremurile se schimba, poveștile părinților noștri nu mai sunt neapărat de actualitate. Și bineînțeles ca exista și personaje negative, nu este totul roz, nu ii putem tine într-o bula de sticla. Nu spun ca trebuie sa ii speriem asa cum făceau ai noștri cu “Bau Bau”, nicidecum. Însă trebuie să știe că pe lumea asta exista și răutate, pentru a se putea feri de ea.
12. Au apărut multe teatre independente. Cum este publicul la Teatrul Țăndărică astăzi?
Este un public dornic sa vadă și păpuși, în primul rand. Teatrul Țăndărică este un etalon, nu? Teatre pentru copii mai sunt, însă păpușile și marionetele se regăsesc la noi. Vin mămici cu copiii în marsupiu, deci ii aduc încă de mititei sa se familiarizeze. În cursul săptămânii vin grupuri organizate, de la grădinițe și scoli, iar în week-end, familii.
13. Știu că vei avea un an minunat, cu rol dublu de mamă. Te felicit pentru tot ce faci! Ai citit cărți de parenting, te-ai documentat pentru acest „rol” sau ți-ai ascultat instinctul matern?
Da, suntem foarte fericiti, o sa fim patru, ne vine și un cavaler în iunie. La Katia am citit câteva, însă nu am făcut un scop din asta. Am un real ajutor acasă, Raz al meu a fost mana dreapta încă de la nașterea Katiei, împreună simțim cum sa ii creștem frumos și sănătos.
14. Ne poți spune ceva despre viața actorilor pentru copii în alte țări? Ai fost tentată să faci altceva?
La Teatrul Țăndărică, de 14 ani are loc Festivalul ImPuls, în cadrul căruia am avut ocazia sa cunosc și actori papusari din alte tari. Ei merg mult pe proiecte independente, se plimba prin toată lumea.
La un moment dat, în urmă cu ceva ani, ne bătea un gând sa încercăm și alta tara, însă am pus în balanta ce fac aici cu ce as face afara. Aici am familia, am atâtea colaborări minunate, plus ca e greu sa joci în alta limba. Asa ca nu a fost cazul. La meserie nu as renunța niciodată.
15. Te-ai gândit să organizezi cursuri de teatru pentru copii? Ai făcut teatru acasă cu surorile tale în copilărie?
Teatru făceam cu bunica mea, încă de când aveam 2 ani. 😊 Acasă, în schimb, făceam radio, ma înregistrăm pe casete citind horoscopul sau vorbind cu ascultătorii imaginari. Radio ul va rămâne prima mea dragoste, îmi lipsește foarte mult.
Predau cursuri de actorie de câțiva ani, pentru copii de la 3 ani pana la 14 ani.
16. Dacă ai da timpul înapoi, ai schimba ceva în traseul tău?
Nu, nimic. Totul s-a legat foarte frumos. 😊

Mulțumesc din suflet pentru timpul acordat!
Cu mare drag! Hai, pe când un nou CD?!