Interviu cu Claudia Adriana Nicolae pentru „Călătoria Cărților”

Ne pregătim de sărbători, cu bucate speciale, atent preparate. Unii dintre noi nu sunt atât de norocoși pentru că sunt alergici la diferite alimente, substanțe, semințe.

Așadar, m-am gândit că este momentul potrivit să o cunoașteți pe doamna doctor alergolog Claudia Adriana Nicolae, omul minunat care s-a împlicat în educația alimentară a copiilor prin proiectul foarte îndrăgit Kubik, iar de curând a înființat Asociația de Educație în Alergii.

Dacă aveți nevoie de sfaturi o puteți contacta pe pagina de facebook a asociației.

Copiii cu diverse alergii sunt așteptați în cadrul asociației care v-a desfășura numeroase activități interesante în noul an.

Interviu cu Claudia Adriana Nicolae

1. Bună, Claudia!Te-am descoperit pe Facebook. Nici nu îmi mai amintesc cum, dar simt că te cunosc de-o viață! Te rog mult să îmi spui câteva cuvinte despre tine!

M-am născut și am crescut în Dobrogea iar amintirile care-mi vin din copilărie ascund în ele când vântul fierbinte bântuind pietrele calcaroase ale gardului casei noastre dar și lanurile nesfârșite de grâne care cădeau pradă combinelor flămânde, când săniuța contopită cu hăinuța mea roșie de blană artificială cu nasturi rotunzi și mari zvâcnind pe  derdelușul satului, când cireșele culese chiar de ziua mea din cireșul timpuriu al doamnei învățătoare, când pâinea aburindă, cu coaja de chihlimbar, ciugulită adânc de la brutărie până acasă, când ”nouă pietre”, sau șotronul sau oina sau colibele din bețe din fundul curții, când mama citindu-mi sau cântându-mi, când tata ducându-mă în bostănărie cu șareta și spărgându-mi cei mai mari pepeni ca să-mi dea să degust din ”cocoșii ” fără sâmburi,aromați, zemoși și dulci ca mierea,când daliile colorate și trandafirii parfumați din curtea noastră,când magiunul răscopt în ceaun așezat în armonie deplină pe o bucată din pandișpanul copt alături de mere în soba noastră de teracotă din băcătărie.

Am învățat să salut politicos în fiecare zi petrecută în liceu, nu doar profesorii dar și însăși marea în toată simplitatea și frumusețea ei. Am legat în adolescență prietenii speciale, am petrecut mult timp studiind intens chimie și biologie, iubind în egală măsură lectura, practicată  adeseori  pe furiș, pe genunchi, în orele de fizică și de geografie, am scris puțină poezie și am fost profund îndrăgostită de muzică și teatru. Iar când a venit vorba despre alegerea profesiei, ea nu a fost prea dificilă, pentru că  în acele vremuri,  adolescenții erau îndemnați să se adapteze din mers. Și un lucru e cert: nu regret nicio clipă ce am ales!

Anii de facultate îi pot asocia unei arome speciale,  aceea a celor mai bune castane coapte pe care le poți găsi toamna, doar pe drumul cu piatră cubică care străjuiește cetatea din Târgu Mureș. Acolo am petrecut cei mai frumoși ani și tot acolo, într-un amfiteatru mare, la un curs de morfopatologie m-a ”remarcat ”cel care a și ales să-mi fie coleg de grupă și apoi partener de viață, de mai bine de un sfert de veac. La scurt timp după ce am terminat prima fază a îndelungatei noastre pregătiri profesionale, în urmă cu 22 de ani, am devenit și aleșii, dar și privilegiații părinți ai unui copil cu totul special.

2. Ești medic alergolog. Cum ai decis să devii medic? De ce alergolog?

Se așteaptă toată lumea să spun că am avut de mică o trusă de doctor cu care îmi consultam păpușile. Lucru adevărat! Poate se așteaptă și să spun că am activat în cercul ”Sanitarii pricepuți” în gimnaziu. Și iar este adevărat! Este redundant să vă mai spun că doar puțin mai târziu am ales fără ezitare să merg la liceu la acel profil care mi-a permis studiul aprofundat a două materii de bază în pregătirea pentru admiterea la facultatea de medicină:chimie-biologie.

Și atunci când îți urmezi vocația poți să dai frâu liber talentelor și abilităților tale, munca devine o parte din tine, devine o provocare continuă, devenind un mod de a trăi și a experimenta. Nu mi-am conștientizat pe deplin menirea de alergolog încă de la începutul carierei, dar mi-am cristalizat aptitudinile pe parcursul trecerii anilor și acum , după 19 ani, nu aș concepe să mă ocup cu altceva.

3. Există vreo diferență între alimentația de azi și cea de acum 18 ani? Observ tot mai mulți copii alergici…. ceea ce în trecut era foarte rar.

Pot să spun cu mâna pe inimă că eu însămi am făcut multe greșeli în alimentația copilului meu cu atâția ani în urmă. Și sunt convinsă că și alții au fost tentați ca și mine să nu mai facă dulciuri în casă preferându-le pe cele din rafturile supermarketurilor, să guste din băuturile cât mai colorate și aromate, să-și umple coșurile de cumpărături cu mezeluri sau preparate procesate și cât mai rafinate. Piețele noastre an după an au fost invadate de fructe și legume cu nume din ce în ce mai rezonante, impregnate în coaja lor atât de nefiresc cerată , cu acel parfum exotic care a atras ca un magnet generațiile care își coceau bananele în ziare sau care valorizau și cojile portocalelor atunci când primeau câte una sub bradul de Crăciun. Am renunțat cu atâta entuziasm la simplitate, dar din păcate nu am luat în calcul și prețul pe care-l vom plăti pentru alegerile noastre.

4. Îmi place enorm proiectul lansat de tine, în care personajul principal este Kubik. Cum s-a  conturat? Ce simți acum la câteva luni bune de promovare? Ce impact are Kubik asupra copiilor?

Ideea de la care am pornit punând  bazele acestui  proiect de educație medicală, a fost crearea unei lumi cât mai sigure pentru copiii cu alergii alimentare. În toți anii în care m-am ocupat de îngrijirea lor, am  realizat că descifrarea și gestionarea unei probleme atât de complexe, poate fi o reală provocare pentru toți cei implicați și m-am gândit să încerc s-o simplific făcând o analogie cu rezolvarea unui cub Rubik. Acest gen de puzzle poate fi rezolvat în egală măsură și de cei mici și de cei mari, făcând  apel  doar la creativitate și  perseverență .

Astfel s-a născut Kubik, programul meu educativ dedicat exclusiv alergiilor alimentare care la scurt timp a fost și personificat devenind  ulterior destul de popular și îndrăgit.

Programul a fost creat cu scopul de a ajuta cât mai multe familii să dobândească o cât mai bună calitate a vieții, minimalizându-le  stresul  la care ar putea fi supuși atât ei cât și micuții lor, după confirmarea unei alergii alimentare. Kubik, copilul cu alergii alimentare, se confruntă zilnic cu tot soiul de provocări, dar le va face față cu ajutorul familiei sale, prietenilor, educatorilor și  multor altor oameni care vor să-i sară în ajutor. Sper că prin sfaturile mele și prin suportul pe care i l-am acordat l-am ajutat să devină mai puternic și să se simtă mai în siguranță.

5. Pentru că se apropie cu pași repezi Crăciunul, aș vrea să te întreb care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de Moș Crăciun?

Când mă gândesc la Crăciun am în minte imaginea mea cântându-i din tot sufletul bradului în timp ce îl împodobeam, în speranța că Moșul o să fie cât mai darnic și imediat ea se suprapune peste imaginea fiului meu fluturându-și mânuțele printre pachetele colorate așezate sub bradul împodobit după același ritual.

O amintire foarte dragă  este legată de o serbare organizată la prima policlinică în care am lucrat și care a fost dedicată copiilor cu astm. Am complotat cu reprezentanții firmelor de medicamente, cu părinții lor dar și cu pacienții adulți care le-au transmis mesaje de încurajare și le-au pregătit cadouri, iar unul dintre ei, care suferea de aceeși afecțiune,  s-a îmbrăcat în Moș Crăciun.

6. În proiectul tău, ai apelat la povești. Cum l-ai apropiat pe fiul tău de lectură? Care este cartea ta de suflet?

Fiului meu i s-au spus multe povești, i s-a citit foarte mult și din domenii foarte diferite și poate uneori neobișnuite pentru vârsta lui, până când, într-o bună zi, a învățat singur să-și aleagă din rafturile bibiotecii noastre cărțile preferate. De atunci am hotărât să-l lăsăm să-și aleagă singur calea pe care o va urma.

Cartea mea de suflet este romanul clasic scris de Harper Lee ”Să ucizi o pasăre cântătoare”.

7. Cum arată o zi din viața ta? Cum îți petreci timpul liber?

Sunt alergologul din spatele scenei, acel sufleor care trebuie să repete neobosit cuvintele salvatoare, care sunt așteptate cu nerăbdare dar și cu demnitate de cei care performează zilnic și neobosiți pe marea scenă a Alergiei. Nu prea mai am timp liber și când reușesc să stau câteva ore cu familia mea arareori pot să mă detașez complet. Mă uit la un film bun, călătoresc și îmi place mult să fac prăjituri pentru că așa reușesc să readuc măcar pentru câteva ore mirosul copilăriei în casa noastră.

8. Cum a fost anul 2018 pentru tine?

Dacă mă gândesc la anul care se apropie de sfârșit nu pot să fiu decât foarte recunoscătoare familiei și acelor prieteni speciali care m-au sprijinit necondiționat în derularea proiectelor mele, care s-au și concretizat prin înființarea unei asociații de educație în alergii. A fost un an greu, a fost un an plin, a fost un an colorat !

9. Ce îți dorești pentru Kubik în noul an?

Îmi doresc ca în anul ce va veni Kubik să aibă parte de cât mai mulți prieteni și susținători și să i se alăture multe alte proiecte educative.

10. Te-ai gândit să realizezi un joc despre alergii? Consideri jocul și creativitatea importante pentru educație?

Între proiectele pe care le vom derula în cadrul Asociației Române de Educație în Alergii vor figura și cele care presupun realizarea unor materiale educative de tipul jocurilor, cărților de colorat și a altor materiale dedicate copiilor din grădinițe și scoli primare. Doar prin joc și multă creativitate putem să-i facem pe micuții alergici să capete informațiile atât de necesare  pentru integrarea lor cât mai sigură în comunitățile din care fac parte.

Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat și îți doresc mult succes în tot ce plănuiești! Gânduri bune!