Interviu cu Ramona Ciobanu – scriitoare pentru copii

Acum ceva vreme – maxim două săptămâni – vă spuneam despre cartea ”CAUTĂ-ȚI PRIETENII!” de Ramona Ciobanu.
Cartea este minunată, cuprinde trei povești frumoase, cu limbaj stilat, curiozități și prieteni de nădejede. Puteți descoperi aventuri, ghidușii și lucruri pe care nu le știți.
Ramona Ciobanu este o fată deosebită, veselă, vorbăreață, puternică, muncitoare și optimistă.
Am rugat-o să îmi acorde un interviu pentru blogul cu povești.


INTERVIU:
1.Eu:  In orasul natal frecventai bibliotecile și librariile?
Ramona: Prima biblioteca cu care am avut contact au fost rafturile de
carti de acasa. Acolo se gaseau volume din cele mai diverse zone: beletristica,
literatura pentru copii, istorie, carti de spionaj, politica, inginerie. Tot in
orasul natal, au urmat biblioteca scolii, biblioteca judeteana si sala de
lectura incepand cu gimnaziul si continuand in liceu. Existau 2 librarii pe care le
frecventam in liceu, cand am inceput sa imicumpar singura carti.Erau localizate in
centrul orasului. Imi amintesc numele uneia dintre ele, Soriso, nu cred ca
mai exista acum. La facultate in Bucuresti pot spune ca am descoperit
„raiul” cartilor. Biblioteca Centrala Universitara a devenit a doua mea
casa, iar multitudinea de librarii, o incantare. 

2. Eu: Citești literatură pentru copii? Ești de acord cu poveștile
care au un limbaj violent și personaje ciudate?
Ramona: Mi-am cumparat cateva carti pentru copii, pe langa cele pe care le
am deja „rapite” din biblioteca de acasa. Am ramas la stadiul basmelor
gen Hans Christian Andersen si povesti traditionale romanesti. Imi plac foarte mult
Ivan Turbinca si Danila Prepeleac de Ion Creanga. Ma farmeca si acum 1001 de
nopti si Muzicantii din Bremmen de Fratii Grimm.Totusi, nu stiu daca acest tip de
literatura este cel mai potrivit pentru modul de parentaj spre care din ce in
ce mai mult tindem. Este tipul de fantastic destinat unui cititor deja avizat, care
poate interpreta simboluri, metafore, care are o abordare literara a textului.
Probabil din acest motiv am ales un alt mod de a scrie povestile mele pentru copii.
Sunt convinsa ca sunt multi autori de literatura pentru copii romani care au o
abordare orientata mai mult catre latura psihologica. E iar trebuie incurajati sa scrie si sa publice,
chiar independent.Trebuie totusi sa remarc faptul ca nu este la
indemana sa publici fara editura, costurile sunt destul de mari (productie,
ilustratie si promovare de carte).
3.Eu: Care este cartea ta preferata a copilariei?
Ramona:„Robinson Crusoe” de Daniel Defoe, primul roman
citit la 10 ani, a ramas prima iubire. Si la egalitate, „Ocolul pamantului
in 80 de zile” de Jules Verne, citita in clasa a V-a din cate imi amintesc.
4. Eu: Cartea ta a fost bine primita in rândul mamicilor. Ai
fost ajutata in promovarea acestui proiect?Te-ai lovit de rautati ale
altor scriitori pentru copii?
Ramona:Promovarea a fost un  efort pe care mi l-am asumat inca de la
inceput. Mi-am dat seama ca trebuie sa adun in jurul meu cativa reprezentanti din
comunitatea parintilor preocupati de propria dezvoltare, pentru ca
acesta este publicul catre care eu tintesc. Lucrul acesta s-a intamplat si ma bucur
ca in ultimele 2 luni am cunoscut oameni deosebiti care au apreciat initiativa mea
de a publica o carte pentru copii altfel decat cele cu care am fi obisnuiti, atat
la nivel de text, cat s ivizual. Nu numai ca s-au bucurat, dar au
dat vestea si mai departe in grupurile lor, recunosc ca social media a jucat un rol important.
Pe de alta parte, exista o distanta de la aprecia un lucru, poate chiar a ti-l
dori si la a-l cumpara. Publicul cititor din Romania inca este destul de reticent
la a cheltui o suma de bani poate peste medie pentru o carte,
chiar daca investitia este justificata.
Legat de „rautati”, au
existat si puncte de vedere critice din zona
bloggerilor ori entati mai mult pe partea literara. Perspectiva lor observ ca difera de
opiniile celor preocupati de parentaj, ceea ce este normal. Sunt perspective
diferite, iar proiectul meu este adresat in special celor din urma. 
5.Eu: Cum ai determina un copil sa iubeasca lectura?
Ramona:Lectura este un obicei, nu ne nastem cu o pasiune,
poate cel mult o inclinatie, ca mostenire genetica. Pentru a deveni un obicei,
copilul trebuie sa vada in jurul sau adulti si copii preocupati de citit, sa existe acest
context al lecturii. Totul incepe cu parintii, in mod evident.Totodata, lectura
nu trebuie vazuta ca pe o tema la scoala. Tin minte ca trebuia sa scriu la
scoala fise de lectura si comentarii nesfarsite, lucruri care imi diminuau placerea
de a citi. In scoala ar trebui pus mai mult accentul pe citit si interpretarea libera a
textului, fara „puncte de atins” asa cum se intampla in
cazul analizelor literare standard, compuneri si caracterizari de personaje. Mai
degraba ar trebui vazuta literatura ca un pretext pentru dezbatere, nu pentru a
impune niste mesaje fixe care sa fie apoi memorate si reproduse.
6. Eu: Cui ai darui un exemplar din cartea „CAUTĂ-ȚI
PRIETENII”: a. Unei biblioteci; b. Unui orfelinat (centru de copii); c.
Unui copil devorator de cărți
Ramona: Varianta b. in mod sigur.Centrele de copii din Romania
sunt institutii de „colectare” de copii fara familie,
dezvoltarea acestora este lipsita de elemente esentiale. Deja am o
initiativa impreuna cu echipa Ajungem Mari (www.ajungemmari.ro) pentru a merge in
astfel de centre si a organiza ore de
lectura acolo.Carti vor primi toate centrele vizitate.

7. Eu: Ai un autor de literatură pentru copii român preferat?
Ramona: Ion Creanga 🙂 Stiu ca suna invechit, dar are un dar al
povestirii si un farmec al limbii fantastice. Nu cred ca le-as citit din Ion
Creanga copiilor mei cand sunt mici, poate cand ar fi mai mari.
8. Eu: Ce dorești sa iti aduca Iepurașul?
Ramona: Mi-a adus deja, astazi, ultimul volum din trilogia lui Cicero
scrisa de Robert Harris. Romanul se numeste „Dictator”.Il asteptam de
cativa ani 🙂
9.Eu: Te rog sa citesti o poveste de pe blogul www.povestilelizei.blogspot.com
și sa imi spui ce ti-a placut/ce nu ti-a placut.
Ramona: Chiar saptamana trecuta am citit povestea
Curcubeul„. Mi-a placut ca incurajeaza copiii sa iasa in natura, mai
ales cu bicicleta. Si eu am bicicleta si ma plimb ori de cate ori am ocazia.
Totodata, este o poveste cu informatii de cultura generala.Copiilor li se
explica modul in care apare curcubeul, pe intelesul lor, si afla care
sunt culorile principale din spectrul luminii.Totodata, invata o „lege din
fizica”: dintre doua roti care se iau la intrecere, cea cu diametrul mai
mare este castigatoarea cursei. Mi-ar fi placut ca enumeratia culorilor sa fie
structurata putin altfel. Pentru fiecare culoare, un paragraf separat si comparatia pe
care deja ai construit-o foare fain.Textul ar fi astfel mai usor de urmarit.

Mulțumesc mult de tot, Ramona Ciobanu pentru timpul acordat.

Cartea poate fi comandata de pe site-ul: Povestile Ramonei 

MERITA A FI LECTURATA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.