Irina şi Toma de Paşte – de Claudia Groza

Primăvara a sosit bucuroasă.
S-a lăsat mult aşteptată, deoarece a întâlnit multe piedici pe drumul spre
oraş. Pornind spre casă, bucuroşi că au luat vacanţă, Irina şi Toma au găsit un
coş.
–        
Cine l-o fi uitat?
–        
Se pare că nimeni
nu plânge după el. Să-l ducem acasă, spuse Toma.
Primăvara este asociată cu
Paştele. Afişele cu ouă şi iepuraş de prin magazine ne amintesc mereu.
Irina a pus coşuleţul pe masă în
bucătărie.
–        
Ce minunăţie! Câtă
delicateţe la acest şerveţel! exclamă micuţa Irina.
–        
Am o idee, strigă
fratele copilei.
–        
Să te aud, Toma!
–        
Să facem şi noi
coşuleţe!
Din răchită şi nuiele,
Împletim bucurii şi acadele,
Coşuleţe şi minuni,
De Paşte să fim mai buni.
Să vină iepuraşul,
S-aducă ouă, cozonacul.
Pasca şi Învierea,
Armonia şi dragostea.
Irina a
început să împletească un coş din aţă. Nod cu nod şi coşuleţul prindea viaţă.
Toma lucra de zor un coşuleţ din nuiele subţiri, din viţa de vie.
–        
Fie ca cel mai bun
să câştige, murmură Irina.
Mama le
zâmbea. Se minuna devoinţa celor doi copii de a lucra coşuleţul pentru Paşte.
Făina curge
în avalanşă. Laptele se amesteca fericit cu ouăle şi esenţele. Forma de cozonac
aştepta unsă cu ulei să îşi primească ofranda.
– Ce
mirosuri îmbietoare! zise Irina, aducând triumfătoare coşuleţul împletit din
noduri de aţă multicoloră.
– Ba al meu
este mai frumos! Şi mult mai rezistent, grăi Toma, dărâmându-i coşuleţul
surorii.
– Vă rog să
nu vă certaţi. În preajma Paştelui, mai mult ca niciodată trebuie să fim buni,
ascultători, darnici. Fiecare coşuleţ este frumos. În coşuleţul Irinei vom
aşeza ouăle proaspăt încondeiate. Pe al tău Toma îl voi folosi pentru a duce
pasca şi ouăle la biserică, în noaptea Sfântă.
–        
Iartă-mă surioară!
spuse Toma, îmbrăţişându-şi sora.
–        
Gata cu certurile?
Perfect! Ajutaţi-mă să încondeiez ouăle.
Copiii au
apelat la talentul lor artistic şi au realizat cele mai frumoase ouă. Flori,
fluturi şi îngeri priveau de pe coaja ouălor. Totul era aranjat în coşuleţul
împletit de Toma.
Peste noapte, motanul năzdrăvan a răsturnat coşul cu ouă.
Ce dezastru! Ce nenorocire! Paştele era compromis (ratat)!
Când zorii zilei au ridicat cortina de întuneric, Irina
şi Toma, au văzut dezastrul. După ce şi-au şters lacrimile, cei doi copii au
căutat o soluţie.
Cu drag şi voie bună, Irina şi Toma,
Ouă au pictat
pentru salvarea Paştelui cel mult aşteptat.
Mama lor  s-a liniştit
Văzând că totul va fi rezolvat.
Cu răbdare, au pictat alte ouă.
– De data aceasta te iertăm, dar să nu se mai repete, îi
spuse Irina motanului, ce stătea stingher şi trist într-un colţ al bucătăriei.
Bunătăţile pregătite pentru Paşte arătau delicios.
–        
Acum suntem
pregătiţi să mergem la biserică.
– Ouăle şi cadourile au ieşit mai frumoase decât ce
pregătisem iniţial. Unde există veselie şi dorinţă de a face fapte bune, există
reuşită, mărturisi Irina.
– Mă gândeam să punem bucate tradiţionale în coşuleţul
găsit şi să-l ducem în acelaşi loc, spuse Toma gânditor.
– Ar fi un gest foarte frumos. Sunt mândră de voi, dragii
mei, adăugă mama zâmbind. Apoi, îi sărută pe creştet.
Irina şi Toma mergeau liniştiţi alături de părinţi.
Cântecele de slavă se auzeau la cîţiva metri de biserică.
*
Paştele este o sărbătoare a prieteniei, a familiei, a
iertării. Dragi copii, să fiţi buni cu părinţii, cu bunicii, cu fraţii voştri,
dar şi cu cei mai puţin norocoşi. Să dăruiţi cărţi, jucării, hrană şi celor
care nu au.
Un Paşte Fericit alături de cei dragi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.